După zilele numeroase în care se aduce omagiu femeii, a venit şi rândul nostru. 9 martie - Ziua Mucenicilor, ziua celor 44 de pahare cu vin, pahare pe care e absolut necesar ca un bărbat să le bea. Dacă e tradiţie, e musai să fie respectată.
Din câte am înţeles eu, paharele sunt închinate în cinstea celor 40 de Mucenici Martiri care şi-au sacrificat viaţa pentru credinţa creştină. Românaşul, generos din fire, a mai pus de la el încă patru. Nu de alta, dar sună şi mai frumos 44 în loc de 40. Încercaţi să pronunţaţi, o să vă placă. Are şi femeia, că nu se putea fără ea, rolul ei astăzi. Femeia, conform tradiţiei, face mucenici. Iar bărbatul afumă casa. Toate astea pentru ca anul în curs să aducă sănătate şi prosperitate. Şi dacă tot afumă, de ce să nu se afume şi ei, bărbaţi, puţin? Că na, dacă are efect benefic asupra casei, de ce n-ar avea şi asupra barbatului? Femeia, astăzi, nu prea are ce sa comenteze. Că doar bărbatul respectă tradiţia. Îşi aduce şi el aportul la păstrarea valorilor ce dau veridicitate poporului român. Şi se ştie, vinul roşu în credinţa creştin-ortodoxa e considerat sacru. E sângele Domnului. Aşa că doamnelor, bărbaţii nu greşesc deloc, ba din contră! Până la urmă contează mărimea paharului. Pentru fiecare pahar ingurgitat, exista o explicatie. Primul, este pentru degustare. Cel de-al doilea pentru a te obişnui cu buchetul licorii. Al treilea, al patrulea si al cincilea pentru că nu poţi să-ţi dezamăgeşti amicii. Trebuie sa fii alături de ei. Că, nu e aşa, prietenul la nevoie se cunoaşte. Pe la al şaselea pahar, deja ai uitat că afară e friguleţ şi, dându-ţi seama că eşti îmbrăcat gros, mai dai jos un pulover. Uiţi de probleme, râzi, spui bancuri cu gândul că e drum lung până la 44. O iei mai uşor. Dar apare panica. Trecând efectul licorii începi să îţi aduci aminte de probleme, datorii. Aşa că...te apuci iarăşi de treabă. În semn de solidaritate că doar nu vrei să le strici cheful amicilor. Ajungi la al 13-lea. Fatalitate! Nu poţi să te opreşti, doar e cu ghinion, aşa că îl dai repede pe gâtlejul uscat pe al 14-lea. Mai vorbeşti, mai spui un banc, atmosferă plăcută, chelnăriţa aşijderea. Într-un târziu te hotărăşti să te opreşti. Chemi un taxi, că doar nu ai fost fraier să vii cu maşina. Dacă ai făcut-o, asta e, o iei a doua zi. Important e să îţi aduci aminte unde ai lăsat-o. Ajungi acasă obosit aşa că nu mai iei în seamă vorbele dulci ale femeii care iţi vrea numai şi numai binele. Adormi. Instantaneu. În momentul în care te trezeşti, bei puţinică zeamă de varză. Ăsta e cel mai bun leac. Vine din vremuri vechi. Sigur că da, totul e tradiţie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu