Ranca, decembrie 2010

In sfarsit am ajuns. Dupa trei ani. Am gasit multe lucruri schimbate, in sensul ca au aparut o sumedenie de constructii noi. Un lucru insa nu s-a schimbat. Senzatia ca sunt aproape de absolut.

Am lasat in urma tot, lumea cu ale ei probleme, invidia unora, supararile, tot a ramas in urma. Aici parca sunt stapanul lumii, aici nimic nu mai conteaza, aici nu-mi mai apartin, aici ma simt vindecat de toate neputintele. Aici ma simt liber si nimic nu ma poate opri sa visez. Doar vantul adiind si gerul ma trezesc din visare. 

De aici, din Ranca, va urez sa aveti un An Nou plin de bucurii. La multi ani !

Genialul Charlie Chaplin

Secventa din filmul The Great Dictator, anul 1940.

Sa radem de Craciun!

Un baietel intreaba o fetita :

- Ce vrei de la Mos Craciun ?

- O papusa Barbie. Dar tu ?

- Eu vreau un Tampax !

- Tampax? Ce e asta ?

- Nu stiu, dar la televizor zic ca daca il folosesti, poti merge la plaja oricand, te poti plimba cu bicicleta in orice zi, poti sa dansezi, sa mergi la piscina, tot ce vrei… fara ca nimeni sa-si dea seama !

Un copil optimist si unul pesimist il asteapta pe Mos Caciun.

Copilul pesimist e sigur ca nu o sa primeasca mare lucru, copilul optimist nu mai poate de incantare si abia asteapta sa vada darurile.

Vine Mosu', copilul pesimist primeste super-cadouri: trenulet, masinuta, ciocolata... Copilul optimist primeste... o baliga.

Se intalnesc copiii si schimba impresii:

Pesimistul: "Mai, eu am primit un trenulet, da' nu e prea mare, o masinuta, da' nu e culoarea pe care o vroiam, si ciocolata, da' e cu lapte si fara alune..." si asa mai departe.

Optimistul rade incantat: "Mai, eu am primit un cal, da' nu-l gasesc!

Nebunia cumparaturilor

Nu vroiam sa mai scriu nimic saptamana asta, dar nebunia pe care am vazut-o aseara prin magazine, mi-a starnit amintiri. Despre Craciun. Despre Craciunul copilariei mele. Mi-am adus aminte de orele in care asteptam sa se coaca cozonacul facut de bunica, de serbarile de la gradinita, de globurile frumoase din bradul proaspat impodobit, de caldura si veselia din casa, de oamenii din jurul meu. O sumedenie de amintiri frumoase despre Craciun. Dar mi-am dat seama ca nu imi amintesc nici un cadou pe care l-am primit de Craciun. Vorbesc de cele primite pana pe la varsta de cinci-sase ani, cand inca credeam cu tarie ca exista Mos Craciun. Mi-au ramas in minte asteptarea, faptul ca nu dormeam in noaptea dinaintea venirii Mosului si bucuria pe care o simteam cand descopeream cadourile de sub brad. Toate cadourile, mici sau mari, erau magice.

Si ma intreb daca, cu toata nebunia care va spuneam ca am vazut-o prin magazine, cu toate reclamele care ne-au invadat, copiilor nu cumva le-a fost rapita tocmai magia si bucuria Craciunului. Fiecare dintre noi inainte de a-si indesa in sarsanale tot felul de lucruri, ar trebui sa cugete putin.
Amintirile frumoase nu se cumpara din nici un fel de magazin.

Reclama interzisa :))

C-asa-i romanu'

Bestiali. Sfarsitul e mortal.

Jaga, jaga - varianta basarabeana

Reclama (pentru cei peste 18 ani)

Ceva incredibil

Rock'n Roll

Priviti cum se distreaza oamenii intr-o tara normala. Aveti rabdare pana la sfarsit, dureaza doar sase minute.

Ganduri de sambata dupa amiaza

La serviciu. Sambata, dupa amiaza. Trecut de ora 15. Imi vin in minte tot felul de ganduri, dar unul care ma macina de cateva zile parca le ia fata celorlalte. Trebuie, e absolut obligatoriu sa-mi cer iertare tuturor celor fata de care am gresit anul acesta. E firesc sa gresesc, doar sunt om. Uneori impulsiv, alteori premeditat, in ambele cazuri apare la un moment dat o clipa de luciditate. O clipa in care imi dau seama ca am ranit pe cineva. Si atunci ce fac? Nu voi cauta sa-mi exprim regretul prin cine stie ce cuvinte sofisticate, ci va voi spune simplu:

Imi pare rau ca v-am dezamagit la un moment dat. Va rog frumos sa ma iertati !

Gandhi spune ca iertarea este virtutea celor puternici. Asta cam asa este, nu exista certitudinea ca cel iertat - eu, in cazul de fata - nu va gresi iarasi, asa ca va trebuie ceva curaj sa iertati avand in vedere ca puteti fi raniti din nou. Dar eu mizez pe generozitatea voastra. Voi, ce ziceti, aveti incredere in mine? Ramane de vazut.

1989 - TIMISOARA

Pe data de 16.12.1989 o mana de romani curajosi din Timisoara primeau gloante in piept pentru ca noi sa avem astazi lucruri “de baza”: libertate, democratie, presa libera.
La 21 de ani de la revolutie, societatea romaneasca nu-si gaseste echilibrul. Coruptia, birocratia, economia de piata nefunctionala au ca efect un nivel de trai scazut pentru majoritatea populatiei. Milioane de oameni abia supravietuiesc de la o zi la alta, devenind total dependenti de diversele pomeni ale guvernului. Pomeni care si-au pierdut de mult timp caracterul de protectie sociala a unor categorii defavorizate. In loc ca guvernul sa se preocupe sa creeze locuri de munca, sa stabilizeze economia, in asa fel incat sa ajungem sa traim intr-o lume normala, sa putem trai decent din ceea ce castigam, nu din ceea ce "ni se da", asistam la o continua stare de nesiguranta si, mai grav, nu vedem nici o urma de speranta. Traim intr-o societatea grav bolnava, cu cetateni care vietuiesc intr-o perpetua stare de nesiguranta tocmai din cauza faptului ca nu exista un sistem de valori la care sa se poata raporta. Constatam o crestere destul de mare a agresivitatii, a numarului de bolnavi psihic ori a dorintei de a evada din aceasta mocirla catre alte zari. Si daca ar vrea sa evadeze doar "capsunarii", va spun sincer ca nu m-ar deranja absolut deloc, dar pleaca din ce in ce mai multi cetateni cu un nivel ridicat al educatiei.

Ni se tot palavrageste ca de la anul se schimba situatia, dar cine mai crede asa ceva cand vedem zi de zi aceleasi fete. N-am nici un motiv sa cred ca vor aparea schimbari fundamentale menite sa aduca Romania intr-o minima stare de normalitate. Dupa cum spuneam, fete noi nu sunt, iar cele care sunt nu mai inspira incredere. Cei care au puterea si ar putea sa schimbe in bine societatea nu vor s-o faca, iar cei care ar vrea nu pot. 

La cate ne pricepem...

Ca o continuare la postarea de ieri, chiar daca am zis ca nu mai am nimic de comentat, am constatat ca o trasatura a acestei natii e ca se pricepe la toate. Care mai de care este mai priceput.

Vreti sa va puneti termopane. Brusc va dati seama ca sunt o sumedenie de firme care fac asa ceva, toti se pricep. Aveti nevoie de o mobila de bucatarie. Nici o problema - la coltul blocului in care locuiti, intr-o camaruta de doi pe doi, se  produce mobila de tot felul. La fel cu computerele, obiectele electrocasnice ori masinile second hand. Toti se pricep, toti aduc, toti stiu. Suntem cei mai tari. Suntem natia lui " sapte pe linie".

Acum chiar ca nu mai comentez nimic.

Mediocru e perfect

Dialog, in fata blocului in care locuiesc, intre mama si fiu. Mama isi dojenea progenitura ca la nu stiu ce materii avea media cinci spre deosebire de altele la care avea medii de sapte si opt.

"Daca si la astea", ii spunea nefericita mama, "aveai si tu opt sau macar sapte, alta era situatia".

E clar, mi-am zis, nici din punctul asta de vedere nu s-a schimbat nimic. Daca la o materie ai nota sapte si la alta cinci, cei mai multi dintre parinti iti vor spune sa te axezi pe materia la care stai mai prost, sa-ti cresti nota "macar la sapte". Auzi tu, "macar la sapte"! Ca si cum ti-ar cere: " dragul nostru, am observat ca esti mediu in aproape tot ceea ce faci. Daca faci din cinci, sapte vei fi perfect. Un mediocru perfect, comun, banal, pregatit pentru viata. Integrat perfect intr-o masa de oameni identici, monotoni. Sa nu cumva sa-ti treaca prin cap sa observi la ce materie esti mai bun si daca cumva se intampla sa observi, sa nu-ti treaca prin cap sa incerci sa ai zece la aceea materie, uitand de materiile la care ai cinci, care nu iti plac si care sigur nu iti vor folosi mai tarziu. Daca faci asa ceva exista riscul sa-ti dai seama ca esti genial si chiar sa reusesti in viata. Si cine ar vrea sa se intample una ca asta?"

Eu nu mai am nimic de comentat. Poate aveti voi!

Multumire cu putin

Am tras concluzia, tot citind biografiile mai multor personalitati despre care eu cred ca au succes (si nu e vorba doar de partea financiara), ca acesti oameni nu au incetat nici un moment sa evolueze. Nici unul dintre ei nu s-a multumit cu ce cunostea la un moment dat.

E linistitor pentru marea majoritate ca dupa ce termina un liceu, o facultate sa-si spuna: "Gata cu invatatul; trebuie sa muncesc acum". Fuga, fuga in cautarea unui loc de munca, urmeaza munca, munca si iar munca, si in putinul timp liber care mai ramane alege sa faca orice altceva in afara de a incerca sa mai invete ceva, sa se dezvolte, sa evolueze (in orice domeniu, nu conteaza). Invata ceva dintr-o greseala, dintr-un esec? Nimic.

Concluzia mea este ca in acest mod apar indivizii care muncesc ani de zile pe acelasi post si au pretentia sa fie platiti mai mult. Ei nu constientizeaza faptul ca atata amar de vreme au facut aceeasi munca. Nimic deosebit, nimic cu care sa iasa in evidenta. Dar in schimb ii auzi spunand: "Eu d'le am vechime mare in munca, asa ca e musai sa fiu platit mai mult".

Sunt convins ca nu sunt eu singurul care sesizeaza o problema in tipul asta de mentalitate? Fiindca, daca ar fi asa, poate ar trebui sa incerc si eu o plafonare. O fi bine? Oare doare?

Invazia de sarbatori

Cred ca ati observat cum, in preajma sarbatorilor, orasele devin supraaglomerate din cauza "invaziei" capsunarilor intorsi temporar in tara de bastina. Oriincotro te duci, oriincotro te intorci dai de ei: priviri tembele, adidasi Nike, treninguri Puma, tricouri Gucci sau Versace (vorba celor de la Parazitii) si nu in ultimul rand BMW-uri si Audi-uri. Toate astea intregite de comportamentul tipic de "taran de Spania".

Cand plecati, dragilor, inapoi?

Ganduri despre Mos Craciun

In seara asta am gasit, cautand pe net despre obiceiurile de Craciun din diferite zone ale lumii, o scrisoare catre Mos Craciun. Mi-am adus aminte cum, atunci cand eram copil, credeam cu tarie ca exista. Dar, un "nustiuce" ma facea sa il pandesc si sa il prind asupra "faptului". Bineinteles ca adormeam. Dimineata, inca somnoros, alergam la bradut si mereu gaseam  ceva care sa ma bucure. Si acum cred in Mos Craciun. Nu in acel Mos pe care il vad prin supermarket, ori in acela de la Coca-Cola. Am eu Mosul meu, magic, cu miros de brad si zapada, cu zambet cald...

NOT

Sper ca ati tratat ca o gluma ce am postat acum doua seri, in legatura cu betisoarele parfumate.
Pentru aceia care mai cred ca au vreo sansa daca se apuca de asa ceva, priviti va rog frumos:

Betisoare parfumate

Hai sa v-o spun si pe asta. In seara asta am dat o tura prin magazinele "de specialitate" pentru a ma aproviziona cu betisoare parfumate. Am cautat in special sa imi iau ceva cu aroma de brad, asa ca m-am pus pe cautat printre zecile de cutiute cu betisoare parfumate. Cand, ce sa vezi, am gasit si betisoare cannabis flavour !!!

Acum am inchis usa de la camera si tocmai i-am dat foc primului betisor care fumega de zor. In cazul in care nu mai apar pe aici cateva zile, o sa banuiti din ce cauza. Sa auzim de bine!

Chiar merge oricum?

In seara asta, in drum spre casa, am trecut pe la mama. Dupa ce am schimbat cateva cuvinte, mama imi arata ca si-a cumparat un ceas. L-am admirat, este un ceas frumos si  destul de scump. Problema e alta. Una dintre legaturile de la bratara metalica da semne de slabiciune, cu toate ca ceasul este nepurtat. I-am zis mamei sa mearga inapoi la magazin pentru a rezolva problema. Reactie neasteptata: "Lasa-l draga ca merge si asa. Ma duc maine la cesornicar sa-l repare. Oricum era singurul exemplar din acest model".

Cum vine asta mama? Mai dai si bani la ceasornicar? De ce nu mergi la magazin sa rezolvi problema?

Nici o reactie din partea mamei. Parca vorbeam cu peretii.

Am plecat spre casa, lasand-o pe mama sa-si admire in continuare noua achizitie. Mi-am adus aminte ca in una din cartile lui, Noica scria ceva de genul: la inceputul secolului, taranii dintr-un sat au primit din parte francezilor un numar de utilaje agricole. Unul dintre utilaje era defect, dar romanii nu l-au returnat. Au spus "punem o sarma. Merge si asa". Am reprodus din memorie.

Constat ca nu putem sa ne debarasam de mentalitatea asta paguboasa a lui "merge si asa". Daca nu pentru noi, atunci macar de dragul sec XXI in care traim.

Sahistul

Am reusit astazi dupa amiaza, pentru ca imi propusesem de ceva timp, sa ajung prin Cismigiu. Vreme urata cei drept, dar pentru ca nu am mai ajuns pe aici de mult timp am reusit sa trec peste asta. Am trecut si prin zona sahistilor, dar din cauza timpului urat nu erau acolo. Pacat, dar totusi asta mi-a adus aminte de o intamplare petrecuta in urma cu vreo zece ani. Cam asa sa fi avut atunci, cam cincisprezece ani. Jucam sah in fata blocului cu un prieten, cand a aparut un tip necunoscut. In afara de asta pot sa spun ca arata ca dracu'. Era imbracat ca vai de capul lui, niste pantaloni scurti rupti, ca si incaltamintea pe care o purta, un tricou care se vedea limpede ca era cu cateva numere mai mare, ce sa zic, era un copil al strazii. Avea 19 ani, am aflat de la el putin mai tarziu. In sfarsit, alta era ideea; dupa ce a urmarit el putin timp partida inceputa de noi, a inceput sa dea indicatii: "calul muta-l la f 4, vezi ca iti nebunul etc. Prietenul meu i-a spus sa-si vada de treaba lui, tipul a tacut, dar a urmarit partida castigata in final de mine. Se facuse tarziu asa ca ne-am gandit sa mergem in casa. Tipul a cerut insistent, dar politicos, sa joc si cu el o partida. Am acceptat mai mult la insistentele prietenului meu. Ce sa va zic, am pierdut cinci partide la rand, fara drept de apel. Eram buimacit. L-am felicitat, el mi-a multumit si la despartire mi-a cerut niste bani sa-si cumpere ceva de mancare. I-am dat ceva banuti si am plecat in casa cu gandul la ce vorbisem in timpul partidelor jucate. Ce structura de om trebuie sa ai ca, gonit din casa, de parinti, la varsta de 14 ani, fiindca nu mai vroiau sau nu mai puteau sa aiba grija de tine, vietuind pe strazi, mancand cand si pe unde apuci, luand bataie saptamanal de la tot felul de indivizi, suportand toate astea, sa poti sa mai ai placerea de a juca sah. Nemancat sau nedormit sa stai sa urmaresti jocuri de sah in Cismigiu sau la Bucur Obor, zone binecunoscute sahistilor. Asta era visul lui sa joace sah. Din ce in ce mai bine. Si daca el era hotarat sa faca asta, si va spun ca era, noi ce scuza avem sa ne plangem de tot felul de lucruri marunte? Tu ai mancat de dimineata? Ai cu ce sa te incalti acum, ca este iarna? Daca ploua sau ninge, daca e ger, daca scara blocului este incuiata, tu ai unde sa dormi.....Noapte buna!

Tot la fel

De dimineata, pe cand ma intorceam de la micile cumparaturi -paine, lapte etc.- m-am intalnit in fata blocului cu un vecin care este elev in clasa a XII a si care, cu o mina morocanoasa mi-a spus: "nici astazi nu am scapat de meditatie".

E clar, m-am gandit, nu a disparut goana dupa note a elevilor si a parintilor. Goana asta care ii determina sa bage sume la greu in meditatii, adesea impuse de profesori care de cele mai multe ori recurg la depunctarea intentionata. Bine, nu contest ca in multe cazuri, incapacitatea unora de a invata determina atitudinea profesorilor si in acelasi timp acceptarea studiului suplimentar. Mai apare si ambitia parintilor de a asigura odraslei cele mai bune sanse. Deci, nimic nu s-a schimbat fata de acum cativa ani. Doar preturile care au crescut. Pai atunci domnilor profesori care recurgeti la aceste metode, nu va mai plangeti de salariile mici si de conditiile proaste. Lucrurile merg prost in tara, cel putin in invatamant, dar nu uitati ca de 20 de ani nu faceti altceva decat sa intretineti aceasta stare in care se afla Romania, ca sa nu mai vorbesc de exemplul prost pe care il dati copiilor care reprezinta, nu-i asa, viitorul tarii.

Despre viata mea

Am auzit de atatea ori oameni care odata ajunsi in varf vorbesc despre cum au reusit sa ajunga acolo si despre sacrificiile facute. Am observat ca si eu trec printr-o perioada  in care timpul liber a devenit din ce in ce mai putin. Constat ca am zile cand lipsesc si 14-15 ore de acasa si ma intorc frant de oboseala, dar satisfacut de ce am realizat in ziua respectiva. Reusesc inca sa gasesc acele lucruri frumoase care sa ma mentina pe un drum bun si sa imi dea forta sa o iau de la inceput a doua zi. Imi place aceasta perioada din viata mea si cred ca este o perioada despre care voi vorbi cu placere peste ceva timp.

Istorioara

Se spune ca erau odata doi calugari budisti care mergeau prin padure. Si cum mergeau ei, au dat de un rau destul de involburat si adanc.Cand tocmai se pregateau sa-l treaca au vazut o femeie tanara care nu se incumeta sa porneasca spre celalalt mal. Atunci unul dintre ei a luat-o in brate si a trecut-o raul. Dupa vreo 2 ore, celalalt calugar, care nu o ajutase, izbucni nervos:

-Cum ai indraznit sa atingi acea femeie si sa o porti in brate?

La care celalalt raspunse calm:

-Eu am lasat-o din brate acum 2 ore, iar tu inca o porti cu tine.

Hara - Tara din povesti

Deschide nana usile

Iata inca un colind minunat:

Tare nesimtit sunt. Postare dedicata unui "bun" coleg de serviciu.

Mi-e lehamite de persoanele care fac orice sa ma determine sa gandesc sau sa simt intr-un anumit fel. Insa, cel mai mult ma dezgusta aceia care imi adreseaza tot felul de cereri - rugaminti, banuind ca din politete, n-am cum sa-i refuz. Eronat ! In privinta asta sunt cel mai nesimtit si impertinent. Nu va incercati norocul !

Afara ninge linistit

Sper ca acest colind sa va rascoleasca amintirile din copilarie intr-un mod placut.

Craciunul, din ce in ce mai aproape

Astept cu nerabdare perioada colindelor din preajma Craciunului. Sa colind ca in fiecare an, cu o mana de prieteni, pe la toti profesorii nostri dragi din generala si din liceu. Sa simt cum le aducem prin colindele noastre pace si bucurie in suflete. Cred ca nu mancarurile, chiar si cele mai delicioase, nu bauturile, fructele sau dulciurile sunt miracolul Craciunului, ci tocmai colindatul. O traditie care dispare incet-incet.

Fasole cu ciolan

Astazi la serviciu o colega mai in varsta se plangea ca nu e libera de Ziua Nationala. Am intrebat-o daca avea de gand sa mearga la parada militara organizata cu prilejul acestei zile in cazul in care ar fi fost libera. "Nicidecum" zice tipa, "dar la o fasole cu ciolan mergeam".  Fasolea cu ciolan a devenit simbol al Zilei Nationale. Uitati-va fratilor cati nebuni, in toata tara nu numai in Bucuresti, s-au inghesuit astazi sa primeasca o farfurie cu pretioasa combinatie. Am senzatia ca sunt aceeasi. Sunt prezenti oriunde "se da ceva". Gratis sa fie. Ii vezi inclusiv la sarbatorile religioase. Daca astazi sunt cei mai patrioti dintre patrioti, la sarbatorile religioase sunt cei mai credinciosi dintre credinciosi si sunt gata sa te afuriseasca imediat daca considera ca ai incalcat vreuna dintre traditiile bisericesti. Astazi au uitat ca suntem in Postul Craciunului. De fapt cred ca nici nu-i intereseaza. Sunt atenti sa prinda ciolanul. Acum e randul meu sa strig catre ei: "Baaaaaai nehalitilor, ati uitat ca este post?" Credeti ca aude vreunul?