Am reusit astazi dupa amiaza, pentru ca imi propusesem de ceva timp, sa ajung prin Cismigiu. Vreme urata cei drept, dar pentru ca nu am mai ajuns pe aici de mult timp am reusit sa trec peste asta. Am trecut si prin zona sahistilor, dar din cauza timpului urat nu erau acolo. Pacat, dar totusi asta mi-a adus aminte de o intamplare petrecuta in urma cu vreo zece ani. Cam asa sa fi avut atunci, cam cincisprezece ani. Jucam sah in fata blocului cu un prieten, cand a aparut un tip necunoscut. In afara de asta pot sa spun ca arata ca dracu'. Era imbracat ca vai de capul lui, niste pantaloni scurti rupti, ca si incaltamintea pe care o purta, un tricou care se vedea limpede ca era cu cateva numere mai mare, ce sa zic, era un copil al strazii. Avea 19 ani, am aflat de la el putin mai tarziu. In sfarsit, alta era ideea; dupa ce a urmarit el putin timp partida inceputa de noi, a inceput sa dea indicatii: "calul muta-l la f 4, vezi ca iti nebunul etc. Prietenul meu i-a spus sa-si vada de treaba lui, tipul a tacut, dar a urmarit partida castigata in final de mine. Se facuse tarziu asa ca ne-am gandit sa mergem in casa. Tipul a cerut insistent, dar politicos, sa joc si cu el o partida. Am acceptat mai mult la insistentele prietenului meu. Ce sa va zic, am pierdut cinci partide la rand, fara drept de apel. Eram buimacit. L-am felicitat, el mi-a multumit si la despartire mi-a cerut niste bani sa-si cumpere ceva de mancare. I-am dat ceva banuti si am plecat in casa cu gandul la ce vorbisem in timpul partidelor jucate. Ce structura de om trebuie sa ai ca, gonit din casa, de parinti, la varsta de 14 ani, fiindca nu mai vroiau sau nu mai puteau sa aiba grija de tine, vietuind pe strazi, mancand cand si pe unde apuci, luand bataie saptamanal de la tot felul de indivizi, suportand toate astea, sa poti sa mai ai placerea de a juca sah. Nemancat sau nedormit sa stai sa urmaresti jocuri de sah in Cismigiu sau la Bucur Obor, zone binecunoscute sahistilor. Asta era visul lui sa joace sah. Din ce in ce mai bine. Si daca el era hotarat sa faca asta, si va spun ca era, noi ce scuza avem sa ne plangem de tot felul de lucruri marunte? Tu ai mancat de dimineata? Ai cu ce sa te incalti acum, ca este iarna? Daca ploua sau ninge, daca e ger, daca scara blocului este incuiata, tu ai unde sa dormi.....Noapte buna!
duminică, 5 decembrie 2010
Tot la fel
De dimineata, pe cand ma intorceam de la micile cumparaturi -paine, lapte etc.- m-am intalnit in fata blocului cu un vecin care este elev in clasa a XII a si care, cu o mina morocanoasa mi-a spus: "nici astazi nu am scapat de meditatie".
E clar, m-am gandit, nu a disparut goana dupa note a elevilor si a parintilor. Goana asta care ii determina sa bage sume la greu in meditatii, adesea impuse de profesori care de cele mai multe ori recurg la depunctarea intentionata. Bine, nu contest ca in multe cazuri, incapacitatea unora de a invata determina atitudinea profesorilor si in acelasi timp acceptarea studiului suplimentar. Mai apare si ambitia parintilor de a asigura odraslei cele mai bune sanse. Deci, nimic nu s-a schimbat fata de acum cativa ani. Doar preturile care au crescut. Pai atunci domnilor profesori care recurgeti la aceste metode, nu va mai plangeti de salariile mici si de conditiile proaste. Lucrurile merg prost in tara, cel putin in invatamant, dar nu uitati ca de 20 de ani nu faceti altceva decat sa intretineti aceasta stare in care se afla Romania, ca sa nu mai vorbesc de exemplul prost pe care il dati copiilor care reprezinta, nu-i asa, viitorul tarii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)