În ultimul timp am avut nişte simptome negativiste (induse poate şi de răceala de care nu mai scap odată) care m-au făcut să îmi exprim supărarea pe anumite persoane ori aspecte ale vieţii. Aşa că m-am hotărât să abandonez starea asta şi să scriu despre ceva frumos, despre oamenii pe care îi plac şi cu care aş purta oricând un dialog.
Nu o să pretind că sunt foarte sociabil şi că mă dau în vânt să dialoghez numai aşa de dragul de a sta cu cineva de vorbă. Prieteni am câţiva, îi număr pe degete. Sunt prietenii mei, cei care mă acceptă şi pe care, la rândul meu, îi accept aşa cum sunt. Ne cunoaştem de când "am deschis ochii", am făcut împreună toate (sau aproape toate) prostiile şi trăznăile pe care le puteau face nişte copii, iar mai apoi niste adolescenti. Dar nu despre ei vreau să vorbesc acum. Ei vor rămâne în gândurile mele pentru totdeauna, indiferent pe unde ne va duce soarta.
Vreau să vorbesc despre acei oameni cu care iau contact zilnic la serviciu, pe stradă, pe mess etc. Ei sunt cei cu care, pâna la urmă, îmi petrec cea mai mare parte a timpului. Ei sunt cei care mi-ar plăcea sa aiba destule cojones, balls să accepte şi să recunoască ceva despre ei atunci când este cazul, tot ei sunt cei despre care aş fi bucuros să aflu că nu le place să meargă înainte ajutându-se de tot felul de lucruri cretine. Îmi plac oamenii care se distrează şi care, chiar dacă consumă la chefuri unul-doua pahare in plus, nu se apucă să facă scandal. Îmi plac şi acei oameni care vorbesc frumos si închegat, care apreciaza arta, care sunt gata să te ajute chiar dacă nu te cunosc suficient ori chiar de loc, oamenii care accepta aşa, de amorul artei, să doarmă o noapte sub cerul liber chiar dacă ar putea sta la hotel. Îmi mai plac şi oamenii care au gândirea neîngradită, care zic si fac ceea ce au zis, oamenii care nu accepta să facă ceva ce nu-i reprezinta, oamenii simpli, dar greu de descoperit din prima, enigmatici, hotărâţi. Şi cei care vorbesc cu florile şi cei care râd din tot sufletul şi cei care se îmbracă în alb şi apoi ies la o plimbare prin ploaie şi aştia îmi plac.
Câteodata mă gandesc că poate din cauza asta am aşa puţini prieteni. Eu i-am mai căutat, dar cred ca nu pe unde trebuia.
P.S. Din respect pentru cei care intra pe aici şi citesc ce debitez, m-am hotarât ca de acum înainte sa folosesc semnele diacritice.
