Nu vroiam sa mai scriu nimic saptamana asta, dar nebunia pe care am vazut-o aseara prin magazine, mi-a starnit amintiri. Despre Craciun. Despre Craciunul copilariei mele. Mi-am adus aminte de orele in care asteptam sa se coaca cozonacul facut de bunica, de serbarile de la gradinita, de globurile frumoase din bradul proaspat impodobit, de caldura si veselia din casa, de oamenii din jurul meu. O sumedenie de amintiri frumoase despre Craciun. Dar mi-am dat seama ca nu imi amintesc nici un cadou pe care l-am primit de Craciun. Vorbesc de cele primite pana pe la varsta de cinci-sase ani, cand inca credeam cu tarie ca exista Mos Craciun. Mi-au ramas in minte asteptarea, faptul ca nu dormeam in noaptea dinaintea venirii Mosului si bucuria pe care o simteam cand descopeream cadourile de sub brad. Toate cadourile, mici sau mari, erau magice.
Si ma intreb daca, cu toata nebunia care va spuneam ca am vazut-o prin magazine, cu toate reclamele care ne-au invadat, copiilor nu cumva le-a fost rapita tocmai magia si bucuria Craciunului. Fiecare dintre noi inainte de a-si indesa in sarsanale tot felul de lucruri, ar trebui sa cugete putin.
Amintirile frumoase nu se cumpara din nici un fel de magazin.
Amintirile frumoase nu se cumpara din nici un fel de magazin.
