- Tocilarule, du-te acasa ! se auzi un strigat, moment in care am intors capul sa vad ce se intampla.
Ce se intampla de fapt: cativa pusti, nu mai mari de 14 ani, radeau de un coleg de-al lor pentru ca acesta nu vroia sa mai ramana afara alaturi de ei, motivand ca merge acasa.
Marturisesc ca si mie mi s-a intamplat, de-a lungul timpului, sa fiu catalogat ca fiind tocilar, atunci cand refuzam sa particip la anumite "actiuni", motivand ca prefer sa merg acasa ca sa citesc. Asa considerau ei, smecherii, ca daca prefer sa citesc in loc sa particip la diverse "actiuni" initiate de ei, sunt tocilar. Ei care, pentru a lua o nota de trecere invatau pe de rost o lectie intreaga, pe care bineinteles ca a doua zi o uitau. Ei, carora li se umezeau nadragii incercand sa-si aminteasca o formula geometrica sau vreun rezumat pe care il invatasera asa de bine. Dobitoci care nu-si dadeau seama ca tocmai asta inseamna sa tocesti. Sa inveti ca o vita pe de rost si apoi sa nu stii nimc. Adica dupa ce ti-ai pierdut timpul imaginandu-ti ca ai invatat ceva, la sfarsit sa constati ca esti prost si ca n-ai ramas cu nimic in cap. Culmea dupa parerea mea este ca veritabilii tocilari sunt tocmai cei care ii socotesc pe altii astfel.
Astia, care pana mai ieri ma socoteau tocilar, au acum, ca deh, s-au maturizat, urmatoarea scuza: "Nu mai am timp sa citesc". Le privesc ochii bovini si imi dau seama ca de fapt n-au incercat si nici nu vor incearca. Nu ai timp sa citesti o carte? Pai decat sa urmaresti o telenovela sau un film de doi bani, decat sa freci menta gandindu-te la cine stie ce nimicuri sau barfind pe x si pe y, decat sa privesti cine stie ce emisiuni cu tot felul de nebuni, nu e mai bine sa incerci sa citesti o carte? Incearca, chiar nu doare!
