Am participat astazi la o partida de vanatoare. Bine, eu de fiecare data particip in calitate de "observator". Tata, care e vanator patimas, s-a chinuit ani de zile sa-mi "inoculeze" aceasta pasiune, dar nu s-a prins nimic de mine. Imi place si particip ori de cate ori am timp, alaturi de tata, la partidele de vanatoare mai mult pentru ceea ce se intampla dupa ce se termina vanatoare propiu-zisa. Despre povestile, glumele sau anecdotele cu vanatori stiti cu totii. Eu, desi le aud de fiecare data, nu m-am plictisit de ele. E amuzant sa asculti oameni in toata firea nascocind tot felul de intamplari. De fapt despre altceva vroiam sa va povestesc.
Am stat de vorba, dupa ce s-a terminat prigoana bietelor animale, cu tatal gazdei noastre, un batran cu varsta de peste 90 de ani. O adevarata sursa de intelepciune si de informatii. L-am ascultat cu rabdare cum imi povestea lucruri din viata lui, despre razboi, despre rege, comunisti si toate schimbarile care s-au petrecut de-a lungul vietii sale, pentru ca la final sa-mi vorbeasca despre clopote. Incerc sa redau cat mai exact vorbele batranului.
"Ehei, taica, s-au schimbat vremurile. Nici clopotele nu se mai trag ca inainte. Acum, care mai de care smuceste funia dupa cum il taie capul. Cand eram eu fecior era in sat un clopotar tare harnic. Stia rostul, cand era vremea grea tragea intr-un fel, la foc, altfel, la slujbe cu alt rost. Trei clopote erau in turla bisericii si pe toate le tragea la slujbele mari. Si cine a murit stiam, dupa cum tragea clopotele. Cel mic pentru copii, cel mare pentru batrani si pentru aialalti il tragea pe cel mijlociu. Dar acum umbla vorba prin sat ca ar vrea popa sa le bage la curent. O sa ne cante si manele daca vrem."
