Absența ta este ca o rană care mă face să mă strâng, luând forma unei dureri. Prin pleoape, întunericul îmi străbate un cerc de stele multicolore.
joi, 5 mai 2011
În mintea mea
Plouă fără încetare. Cerul varsă lacrimi, pesemne că l-a supărat ceva. Și totuși mie mi-a fost bine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)