In seara asta, in drum spre casa, am trecut pe la mama. Dupa ce am schimbat cateva cuvinte, mama imi arata ca si-a cumparat un ceas. L-am admirat, este un ceas frumos si destul de scump. Problema e alta. Una dintre legaturile de la bratara metalica da semne de slabiciune, cu toate ca ceasul este nepurtat. I-am zis mamei sa mearga inapoi la magazin pentru a rezolva problema. Reactie neasteptata: "Lasa-l draga ca merge si asa. Ma duc maine la cesornicar sa-l repare. Oricum era singurul exemplar din acest model".
Cum vine asta mama? Mai dai si bani la ceasornicar? De ce nu mergi la magazin sa rezolvi problema?
Nici o reactie din partea mamei. Parca vorbeam cu peretii.
Am plecat spre casa, lasand-o pe mama sa-si admire in continuare noua achizitie. Mi-am adus aminte ca in una din cartile lui, Noica scria ceva de genul: la inceputul secolului, taranii dintr-un sat au primit din parte francezilor un numar de utilaje agricole. Unul dintre utilaje era defect, dar romanii nu l-au returnat. Au spus "punem o sarma. Merge si asa". Am reprodus din memorie.
Constat ca nu putem sa ne debarasam de mentalitatea asta paguboasa a lui "merge si asa". Daca nu pentru noi, atunci macar de dragul sec XXI in care traim.
