Doar câteva minute îți sunt necesare pentru a dispărea în mediul virtual. Într-o secundă un blog devine inaccesibil și doar tu, deținătorul parolei, mai intri din când în când, ca să nu uiți că ai fost. Conturile de mail pot fi șterse, parolele uitate. Se uită chiar și deprinderea de a deschide, noaptea sau dimineața, calculatorul, pentru a vedea dacă ai vreun mesaj, vreun semn că cineva se mai gândește la tine. Pentru a afla ce au mai făcut x ori y, persoane pe care nu le vei afla niciodată în realitate și pe care oricum nu le-ai recunoaște (oare?). Nimeni nu este așa cum scrie. Nici chiar eu.
