Simt cum vremurile vechi sunt cuprinse de revoltă și mă pălesc cu amintiri, mă lovesc fără milă, îmi apar uneori și în vise, de mă fac să mă trezesc dimineața cu hormonii urlând. Sufletul meu artistic ignoră toată această tevatură și mă îndeamnă să stau liniștit, așa că mai lenevesc vreo juma' de oră în pat, cu ochii înfipți în tavan și cu gândul la acele vremuri frumoase și pierdute în negura timpului...
vineri, 11 martie 2011
Concep, deci exist. Încă...
După cum vă spuneam zilele trecute, ideile îmi vin acum în calup, câte trei, patru, chiar cinci deodată. Trebuie neapărat să-mi notez atunci când încep să apară. Altfel uit tot.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)