Am tras concluzia, tot citind biografiile mai multor personalitati despre care eu cred ca au succes (si nu e vorba doar de partea financiara), ca acesti oameni nu au incetat nici un moment sa evolueze. Nici unul dintre ei nu s-a multumit cu ce cunostea la un moment dat.
E linistitor pentru marea majoritate ca dupa ce termina un liceu, o facultate sa-si spuna: "Gata cu invatatul; trebuie sa muncesc acum". Fuga, fuga in cautarea unui loc de munca, urmeaza munca, munca si iar munca, si in putinul timp liber care mai ramane alege sa faca orice altceva in afara de a incerca sa mai invete ceva, sa se dezvolte, sa evolueze (in orice domeniu, nu conteaza). Invata ceva dintr-o greseala, dintr-un esec? Nimic.
Concluzia mea este ca in acest mod apar indivizii care muncesc ani de zile pe acelasi post si au pretentia sa fie platiti mai mult. Ei nu constientizeaza faptul ca atata amar de vreme au facut aceeasi munca. Nimic deosebit, nimic cu care sa iasa in evidenta. Dar in schimb ii auzi spunand: "Eu d'le am vechime mare in munca, asa ca e musai sa fiu platit mai mult".
Sunt convins ca nu sunt eu singurul care sesizeaza o problema in tipul asta de mentalitate? Fiindca, daca ar fi asa, poate ar trebui sa incerc si eu o plafonare. O fi bine? Oare doare?
