Cred ca nu este cineva care sa nu stie ca astazi se implinesc 161 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu. Spun ca nu este cineva care sa nu stie pentru ca si anul acesta, ca dealtfel de cand imi aduc eu aminte, asistam la o agresivitate a omagierii lui Eminescu. Sintagmele "poet nepereche" si "poet national", devenite sabloane, au rasunat si zilele acestea in toata media, tinand loc de paravan pentru lipsa de cultura a celor ce le intrebuinteaza si care nu prea stiu nimic despre Eminescu.
Va rog sa observati ca nici acum, dupa atatia ani, nu se vorbeste nimic despre pasiunea, ambitia si curajul sau de a-si continua, in ciuda tuturor restrictiilor, cariera publicistica si de a spune lucruri incomode. Eminescu avea o statura publica impresionanta, iar prin tiradele si intransigenta sa reusise sa deranjeze pe toata lumea. Bineinteles ca e vorba de lumea politica. Aceasta, deranjata de comportamentul lui Eminescu, a decis in iunie 1883 sa intrerupa in mod brutal activitatea acestuia si sa-l interneze fortat intr-un ospiciu. A fost inceputul sfarsitului pentru tanarul redactor. Declararea nebuniei si distrugerea sa deliberata, au dus 6 ani mai tarziu la o moarte dorita de mai marii vremurilor de atunci.
Lumea trebuie sa afle ca Eminescu nu a fost nebun, mitul bolilor sale fiind o intoxicare ordinara.
Sunt convins ca spectacolele grotesti organizate cu ocazia sarbatoririi zilei de nastere a lui Eminescu il ingretoseaza, acolo unde este, pe acesta. Cred ca ar fi mult mai fericit stiind ca este citit de cat mai multi dintre noi si nu organizandu-i-se astfel de spectacole care mai de care mai caraghioase.
Parca aceste vorbe ar fi fost rostite ieri si nu acum o suta si ceva de ani.
"Când vedem dar pe "patrioţi" cumulând câte 5-6 însărcinări publice asupra lor, putem fi de mai înainte siguri că nu-şi îndeplinesc nici una cum se cade."
"S-au zidit fără îndoială multe palate în Bucureşti, s-a înmulţit numărul acelora care trăiesc numai în capitală sau numai în străinătate; ţara munceşte înzecit pentru a întreţine absenteismul şi luxul, precum şi pătura numeroasă de oameni care şi-au făcut din politică o profesie lucrativă."
"Arta de a guverna e în România sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice."
"În ţara noastră este de ajuns dacă se asigură înaintarea meritului şi a muncii; e destul atâta, şi numai pentru asta se cere reorganizare socială."
