In apropierea blocului in care locuiesc exista un market care are o vanzatoarea tare ciudata (asa cel putin imi parea mie). Are o fata ceva de genul "toata lumea ma deranjeaza". Daca vorbesti incet se enerveaza ca nu spui clar ce vrei, desi tu depui toate eforturile pentru a fi cat mai clar atunci cand soliciti un produs. Ultima data cand am intrat, am cerut pentru o pisicuta care s-a aciuat pe la scara blocului, 100 de grame de salam si bineinteles ca mi-a aruncat o privire gen " amarat zgarcit ce esti". Si nu sunt nebun, am vazut-o comportandu-se in acelasi mod si cu alti clienti. Unii se mai enervau si incepeau sa tipe la ea, eu nesuportand discutiile in contradictoriu prefer sa o evit. Dar intr-una din zilele trecute am intalnit-o la una din farmaciile din cartier nimerindu-ma chiar in spatele ei. A cerut o reteta compensata, farmacista i-a explicat ca momentan nu se mai dau, iar femeia i-a raspuns pe un ton rastit " si eu ce fac, il las asa paralizat in casa, fara medicamente?". Atunci am inteles ca femeia avea pe cineva bolnav si de aici se tragea poate comportamentul sau. M-am bucurat in sinea mea ca nu i-am raspuns niciodata obraznic. M-am gandit atunci cat e de bine sa nu raspunzi niciodata unei enervari cu alta enervare. Vietile oamenilor sunt complexe, multi au probleme, sunt unii pe care suferinta ii intareste, ii innobileaza si ii face mai buni si mai intelegatori. Mai e si o alta categorie de oameni din care face parte si doamna vanzatoare care in urma unei intamplari mai putin fericita devine acra si razbunatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu