Am inteles ca a nins la munte. Cat pot sa ma bucur. Vreau sa fiu intr-un tren care sa ma duca spre munte, sa stiu ca in cateva ore pot sa schiez dupa care sa lenevesc intr-o cabana, cu o cana de ceai fierbinte sau, de ce nu, cu o cana de vin fiert in fata, sa pot sa privesc pe fereastra nebunia fulgilor de zapada si norii cum se aduna. Mi-e dor de schiurile mele, de tavalelile prin zapada care ma uda pana la piele, de telescaunul si de noptile geroase din Parang. Si jur ca voi ajunge iarasi acolo in iarna asta.
Dar pana atunci trebuie sa ma multumesc cu cafeluta de la ora 17. Savurata de aceasta data singur. Oricum dupa ora 17 nu prea mai e nimeni prin firma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu