Am fost întrebat deunăzi de ce nu scriu zi de zi. S-a vrut a fi o întrebare retorică. O să-l dezamăgesc pe respectivul. Îi voi răspunde, aici.
Atunci când mă hotărăsc să scriu plec aproape mereu de la o întâmplare reală. O întâmplare reală care suportă cu ajutorul imaginaţiei mele anumite modificări, ducând astfel la apariţia poveştii postate pe blog. Atenţia trebuie să fie maximă pentru că se întâmplă să mai citească ce scriu şi persoane care au fost implicate într-un fel sau altul în întâmplarea reală. Unele dintre ele sensibile, si cărora nu vreau să le rănesc sentimentele cu părerile mele. Păreri care nu descriu persoana în sine, ci doar momentul respectiv (deja îmi imaginez cum unora, de nervi, deja li s-a ridicat părul în cap).
În asta constă deci, dificultatea de a scrie în fiecare zi. În atenţia pe care trebuie să o manifest pentru a nu mâhni persoanele care, prin acţiunile lor, mă inspiră. Pentru că, nu-i aşa, ele reprezintă pentru mine materialul didactic.
Cam asta ar fi...uite că la începutul postării aveam în cap o grămadă de idei care se pare, şi-au luat tălpăşiţa. Împreună cu ultimul neuron...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu