Aidoma

Parcă te știu dintotdeauna...

Demult ți-am văzut chipul
Ți-am auzit glasul
Dar nu îmi aduc aminte unde

De ceva vreme nu mai sunt bun de nimic
Încerc să-mi aduc aminte
Unde te-am zărit și unde ți-am auzit glasul
Nu mă mai concentrez la altceva
Mi-e frică
Ca nu cumva atenția să-mi fie distrasă de la tine

Parcă te știu dintotdeauna...

Ești aidoma unui gând
Care zburdă pe cărările minții mele
Încercând să se facă observat

Ești aidoma unei voci
Pe care o aud
Imediat ce închid ochii

Ești aidoma unui vis
Pe care îl am o dată în fiecare an
Apoi se stinge
Apărând cu greu anul următor
Mai plăcut și mai puternic

Ești aidoma năzuințelor mele...