Îmi doresc să mă mângâie cu șoapte și să mă prindă-n brațe cu năzuința contopirii noastre. Să-mi povestească despre noi în limba îngerilor și să mă îmbie cu mirosul ei. Să fugim printre florile câmpului intimidate de iubirea noastră, uitând că suntem vremelnici.
Îmi mai doresc să nu vă minunați de noi, pentru că fericirea nu poate fi ascunsă...ea este ca lumina în mijlocul zilei. Și iubirea care-i dă aripi, face fericirea să glăsuiască printre greieri și firicele de iarbă culcate la picioarele ei ude de rouă.
-Iubita mea, ești ca un fruct pârgav care așteaptă să fie prins între buze.
-Iubitul meu, mă oglindesc în privirea ta caldă ca o pâine acum scoasă din cuptor. Mă regăsesc în zâmbetul tău veșnic încrezător.
-Iubita mea, ești atât de frumoasă! Frumoasă ca norii liniștiți din zenit, cu ochii scânteietori ca doi stropi de apă în lumina soarelui.
-Iubitul meu, ești frumos ca un eben cu parfum dulce atrăgător ca sufletul unui înamorat.
-Iubita mea, ești ca o violină, ai trupul zvelt, tras parcă prin inel.
-Iubitul meu, ești ca roadele toamnei pline de binecuvântări.
-Iubita mea, să ne bucurăm și să gustăm unul din celălalt, căci mi-e așa foame de tine...
P.S. Aceste rânduri vor apărea în timp ce eu voi fi pe drum, spre București. Le am în cap de câteva zile, dar astăzi după amiază le-am dat forma finală. Nu știu cât de târziu voi ajunge așa că am programat postarea pentru ora 8 pm. Nu de alta, dar trebuie să vă desfătați și voi cu câte ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu