Fii perseverent

În ultima vreme mi-a tot fost dat să aud expresii de genul: chiar dacă gândesc pozitiv tot rău îmi merge; am ghinion, asta e, nu am ce face; am văzut destui oameni pozitivi, care au avut necazuri; gândirea pozitivă este lipsită de realism şi nu în ultimul rând, una auzită chiar aseară (reproduc din memorie) am gândit atât de mult în ultima vreme, de simt că o să-mi plesnească capul.

Acum, dacă stăm să gândim la rece, a gândi pozitiv nu înseamnă să nu ai nici o problemă niciodată. Aşa suntem făcuţi, în aceste condiţii! Multe persoane au momente când simt că totul în jurul lor se duce la vale - afacere, loc de muncă, familie, prieteni şamd.

Sigur că, oricât de pozitiv am gândi, problemele nu ne vor ocoli. Poate vă întrebaţi: atunci care mai e treaba cu gândirea pozitivă? Păi o diferenţă, consider eu, ar exista, o diferenţă pe care dacă o analizăm cu atenţie, poate ne va ajuta să înţelegem că putem  avea rezultate remarcabile!
Cred în continuare că în viaţă atragi tot ceea ce gândeşti, dar asta face subiectul altei postări. Îmi propun să fiu cât pot eu de realist şi să pun sub semnul întrebării forţa gândirii pozitive.

Am mai spus-o într-o postare anterioară, sunt momente în viaţa fiecăruia dintre noi în care nu mai înţelegem absolut nimic. Nu înţelegem de ce tocmai nouă ni se întâmplă şi nici cu ce am greşit. Sunt acele momente când viaţa ni se pare nedreaptă. Exemple sunt destule: mor oameni nevinovaţi, au loc uragane şi cutremure ori mai lumesc şi tot mai frecvent în ultimul timp, pierderea locului de muncă. Unii dintre cei care au copii se gândesc că le este imposibil să le asigure viitorul pe care aceştia şi-l doresc.

Şi, se pune întrebarea, dacă am gândi pozitiv aceste probleme ar putea fi ocolite? Probabil, dacă vorbim realist, nu. Este ciudat cum, în anuminte momente, lucruri neplăcute pornesc o criză care dă un anumit curs vieţii noastre. Problemele fac parte din viaţa noastră! Altfel, cum să aflăm ce este bucuria, dacă nu am încercat tristeţea? Cum să aflăm cum este să fim fericiţi cu adevărat, dacă nu am fost niciodată nefericiţi? A avea probleme este o stare de fapt a lucrurilor. Trebuie să acceptăm că se întâmplă lucruri care ies din sfera noastră de control. Nu avem cum să schimbăm mentalitatea oamenilor într-o clipă şi nici nu putem întoarce timpul.

A ne nega problemele nu reprezintă soluţia. Cum ar fi că, mergând cu maşina, să acoperim indicatorul care ne arată că nu mai avem benzină? Putem să negăm şi să spunem ca, de fapt, avem benzină! Dar unde ajungem? Nicăieri, sau poate rămânem pe vreun câmp fără benzină şi plini de nervi. Bine, o să spuneţi, dar gândirea pozitivă ar umple rezervorul? S-ar ridica acul care arată nivelul de benzină dacă ne-am concentra asupra lui? Puteţi încerca, dar să nu fiţi surprinşi dacă acesta nu se va clinti! Păi şi atunci care mai e rolul atât de discutatei gândiri pozitive? Dacă ne gândim la acul rezervorului propun două variante:

1) Te transformi în victimă şi începi să-ţi plângi de milă că s-a întâmplat aşa ceva. Neavând alţi bani începi să acuzi guvernul că a pus taxe mari la benzină, producătorul maşinii, companiile petroliere ori pe cei care te-au pus pe drum cu toate că tu nu vroiai să-l faci. Poţi să rămâi în această situaţie, iar pe măsură ce trece timpul şi te gândeşti mai mult, gândurile o să ţi se pară tot mai justificate. Dacă ne gândim la viaţa noastră, o să găsim destui oameni care, în urma unor astfel de întâmplări rămân blocaţi şi se complac.

Sunt destui care de bună voie şi nesiliţi de nimeni se oferă voluntari ca victime ale sistemului sau ale celor din jurul lor. A fi victimă este uneori un lucru minunat, nu ai nici o responsabilitate asupra a ceea ce a fost, a ceea ce este ori a ceea ce o să fie.

2) Abordează o gândire sănătoasă. Nu te opri la întrebarea: de ce tocmai mie? ori la afirmaţii gen: nu pot face  nimic sau sunt ghinionist. Lucrurile se întâmplă pur şi simplu, ele nu ţi se întâmplă tocmai ţie. Un pas important în viaţă îl vei face în momentul în care vei accepta că lucrurile odată întâmplate, trebuie acceptate pur şi simplu. Nu, nu este un lucru absurd ce îţi propun. Eşti în faţa vieţii tale, ai un trecut asupra căruia nu ai cum să intervi, ai un prezent la care poţi să reacţionezi şi un viitor pe care îl poţi contura. Aici apare forţa gândirii pozitive, adică cum alegi să reacţionezi odată conştientizată starea de fapt. Ce propun eu:

-Fii de acord că lucrurile s-au întâmplat.

-Caută să afli unde ai greşit (dacă ai greşit) şi ce poţi face în viitor ca lucrurile să nu se mai repete.

-Gândeşte-te ce poţi face pentru a ieşi din această situaţie.

Indiferent de experienţă, bună sau rea, ne dă ocazia de a ne dezvolta. De multe ori nu învăţăm nimic din experienţe bune, ci mai degrabă din cele rele. Ideea importantă este că trebuie să acceptăm şi să valorificăm experienţa şi să ne orientăm către soluţii. Cu cât acţiunea este începută mai repede, cu atât e mai bine. Gândind pozitiv, lucrurile nu se vor schimba pur şi simplu, dar vom avea energia şi curajul pentru a face schimbările care ne pot duce către rezultatul dorit. Numai o problemă mare ne dă curajul de a face o schimbare pe care de foartă multă vreme o amânăm.
Gândiţi-vă că sunteţi într-o apă adâncă şi cu o greutate legată de picior. Vă plângeţi de milă, situaţie în care precis vă veţi scufunda sau veţi trece la acţiune rapid? Adică:
-încearcă să scapi de greutate (cu speranţă că vei reuşi)
-încercă să înoţi pentru a ajunge la mal
-fii optimist şi priveşte în jur, poate apare cineva care te poate ajuta
Ne trezim de multe ori cu probleme asemănătoare greutăţii în apă. Singura şansă este de a accepta rapid situaţia şi de a trece la acţiune. Nu trebuie să luăm cu noi experienţele neplăcute, ci doar învăţămintele. Dacă îţi cauţi un loc de muncă şi te mulţumeşti cu a te plânge şi la faptul că nu eşti apreciat, eşti pe un drum greşit. Un drum bun înseamnă să observi ce poţi schimba la tine pentru a-ţi mări şansele, să fii conştient de calităţile tale pentru a putea să ţi le pui în valoare. Am citit că Edison a încercat de peste 10000 de ori până a descoperit un bec funcţional. Noi, din comoditate, renunţăm după prima ori a doua încercare, apoi ne mirăm de ce nu realizăm nimic. Fără perseverenţă nu se realizează nimic important.

Ne trebuie putere pentru a înfrunta realitatea şi pentru a persevera. Atunci când ceva nu funcţionează trebuie încercat altceva. Numai o persoană bolnavă se poate aştepta ca nefăcând nimic să i se întâmple ceva bun. Realitatea a demonstrat că fiind optimişti şi perseverenţi nu avem cum să nu reuşim. Câteodată poate trebuie să revizuim, pentru că perseverenţa singură nu dă rezultate, trebuie să verificăm în permanenţă dacă am luat-o pe un drum bun sau greşit. Perseverenţa şi optimismul pot însemna câteodată nu să continuăm ci, să o luăm de la capăt.

La sfârşit, toţi putem alege dacă ne plângem că rezervorul este gol sau să căutăm soluţii de a umple rezervorul. Viaţa este o succesiune de alegeri, la fel cum ai ales să citeşti şi această postare. Unii precis au abandonat după primele rânduri. Alţii au ales să-l termine, iar acum vor alege, sau nu, să aplice în viaţă aceste lucruri. Dar reţineţi, atunci când nu faceţi o alegere, aţi ales de fapt să nu alegeţi. Fiecare dintre noi suntem ceea ce suntem datorită alegerilor pe care le facem. Suntem responasabili de reacţiile noastre.
P.S. Sper că nu am supărat pe nimeni cu gândurile mele. Am simţit nevoia să le expun tocmai pentru că nici eu nu fac întotdeauna ceea ce gândesc. Aşa poate, cine ştie...