Revedere

Astăzi am fost pe la fosta mea şcoală generală. Eram în trecere şi am observat că poarta era deschisă. 

Timid, am intrat, nu era nimeni la poartă şi am mers în curtea din spatele şcolii. Curtea mi-o aminteam ca fiind ceva mai mare, acum însă aveam senzaţia că totul, cladirea, curtea, gardurile seamănă cu accesoriile unui castel de pitici. Totuşi am înaintat emoţionat prin curte printre copii. Căutam feţe cunoscute. Dar nu am văzut nici o faţă  pe care să o cunosc. Am ieşit trist în stradă. Normal, e logic să nu mai văd feţe cunoscute. Colegii mei au terminat demult şcoala, iar profesorii mei au ieşit la pensie. Doar zidurile mi se păreau cunoscute, chiar dacă erau micşorate. Dar ele nu vorbeau.