Deschise ochii încet, privi mirat prin cameră şi incercă să-şi dea seama unde se află, ce zi e azi, dacă trebuie să se trezească sau poate să mai lenevească un pic în pat.
După ce lăsă toate întrebările să-i cuprindă mintea, le privi cum pleacă una câte una exact ca nişte oameni care traversează un coridor pentru a ajunge dintr-o cameră în alta.
Se sculă din pat şi merse la fereastră să privească cerul. O nouă zi era pe cale să înceapă. Nici un nor pe cer, semn bun, îşi zise. Ajunse în bucătărie, umplu ibricul cu apă, îl puse pe foc, după care adăugă două linguriţe de zahăr. Luă cutia de cafea, privi înăuntru ei şi constată că era mai bine de trei linguriţe de cafea.
Eu, întotdeauna pun şi cafeaua şi abia după aceea o pun la foc, spuse ea.
El zâmbi înţelegător. Ea făcea totul altfel. Altfel decât el, dar aşa cum făceau mulţi.
Aşa rişti să dai cafeaua în foc, spuse el.
Nimic nu se face fără risc, ori riscul la tine este pe terminate şi vrei să faci economie, veni replica ei.
Nu-mi place riscul inutil, zise el.
Întotdeauna riscul este util, răpunse ea şi îl muşcă uşor de gât..
Apa începu să fiarbă, el luă ibricul de pe foc şi puse cafeaua. Se uită câteva clipe la cafeaua din ibric, aşeză ibricul pe foc şi aşteptă până se umflă cafeaua. Puse cafeaua în ceşcuţă, sorbi încet din ea privind la ecranul laptop-ului. Chiar dacă de unde era ea nu se putea vedea ecranul, era sigură că el privea la nişte poze vechi cu ea.
Apa începu să fiarbă, el luă ibricul de pe foc şi puse cafeaua. Se uită câteva clipe la cafeaua din ibric, aşeză ibricul pe foc şi aşteptă până se umflă cafeaua. Puse cafeaua în ceşcuţă, sorbi încet din ea privind la ecranul laptop-ului. Chiar dacă de unde era ea nu se putea vedea ecranul, era sigură că el privea la nişte poze vechi cu ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu