Mult de lucru se găsește la un individ și cu atât mai mult cu cât acel individ ești chiar tu. Începând cu aspectul fizic, stilul vestimentar, defecte, calități, hobby-uri etc. Indiferent câte minusuri ar avea un individ, are cel puțin o calitate prin care se face plăcut, remarcat, apreciat.
Eu, tu, noi atunci când ieșim în față cu pâine și sare nu uităm să precizăm că pâinea este prea rumenită și sarea prea sărată. Cei care nu au încredere în ei, își imaginează că, dacă își recunosc primii defectele, acestea o să pară mai mici în ochii celorlați. Ca și cum ai gusta din mâncarea oferită de bucătar dacă acesta ți-ar spune că nu este bună.
Mă atrag persoanele care se iubesc, care se fac plăcute prin ceea ce spun frumos despre ele, chiar dacă poartă numărul 42 la pantofii cu toc și zero la sutien, referindu-mă aici, bineînțeles, la persoanele de sex feminin. Acele persoane, care prin siguranța lor, te fac și pe tine să privești lumea cu alți ochi.
Sigur, fiecare ne cunoaștem mai bine defectele, chiar mai mult decât calitățile, asta pentru că ne-am deprins să mizăm pe hai să-mi fac rău, ca să fiu mângâiat. Să mai zic încă o dată că sunt urât, ca să mi se spună de două ori că nu e adevărat, hai să mai zic o dată că sunt gras, ca să aud că am slăbit sau să mai zic o dată că am sânii mici ( tot la persoanele de sex feminin mă refer), ca să mi se spună că e bine și așa.
Cu siguranță ți se întâmplă să auzi un compliment, asta înainte să te lauzi cu defectele, și atunci intri în panică pentru că nu înțelegi de ce ți se arată milă fără să fi apucat să reciți poezia cerșetorului. Își bate joc de tine? Treci în defensivă și-i spui termină cu prostiile, nu cred în vrăjeli de tipul ăsta. Și atunci te vezi lăsat în plata Domnului, pentru că cei care nu se plac, nu se pot face plăcuți.
Oamenii pot fi doborâți cu ușurință. Este suficient să-i spui prietenei tale că nu o prinde nuanța părului, că parcă s-a îngrășat etc. și ai făcut-o să-și schimbe părerea despre ea. Și asta nu pentru o zi, nu pentru o săptămână, ci până apare schimbarea care se consideră necesară din punctul unora de vedere și, din păcate, spre dezaprobarea altora.
Învață să asculți părerile frumoase, fără să trăiești cu impresia că sunt vorbe goale. Schimbă-te pentru tine, nu pentru cel alături de care trăiești, nu pentru modelul din viața ta, nu pentru colegii de serviciu. Scimbă-te numai dacă e posibil, pentru că acest efort ar trebui să-ți aducă mulțumire de sine, ca semn că poți, nu durere, lipsuri ori dispreț.
Mi-am dat seama cât de importante sunt părerile celorlalți și cât de repede îți poți schimba percepția de sine, ajungând la o stare de nesiguranță pe care greu o poți alunga, chiar și după ce nu te mai lași influențat direct. E greu să îți revii, să te privești cu alți ochi și să accepți complimente ca pe ceva normal, să calci sigur indiferent de numărul purtat la pantof.
Am trecut și eu prin perioada asta de luptă cu mine. Când îmi mușcam gândurile, înainte de a-mi pune piedică. Poate că mai strâmb ușor din buze atunci când mi se spun lucruri frumoase, dar am învățat să tac din gură. Poate chiar așa o fi. Și așa trebuie să fie, pentru toată lumea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu