Te ador, dimineaţa când sunt forţat de viaţă să ies din ascunzişul viselor...
Te ador, atunci când te caut şi nu te găsesc printre oamenii care roiesc în jurul meu...
Te ador, şi atunci când, cu ochii închişi fiind, simt cum ochii tăi îmi surâd a apropiere...
Te ador, seara când am inima strânsă ca într-o menghină şi simt că nu am puterea să schimb ceva...
Te ador, atunci când te aud spunându-mi "mi-a fost dor de tine"...
Te ador, când gândul la tine devine o povară, un chin şi resemnare...
Te ador, când departe fiind, distanţa mi te aduce aproape, iar apropierea ta mă linişteşte şi mă nelinişteşte în acelaşi timp, îmi dă pace şi zbucium...
Te ador, când sufletu-mi aleargă nebuneşte spre tine, iar paşii mă forţează să merg în sensul opus...
Te ador. Ştiu şi ştii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu