Dar Crăciunul, Crăciunul unde este?

Seară de Crăciun. Toți la masă. Sărbătoare.

Și astfel sărbătoarea a devenit ceva în sine, a dispărut semnificația devenind un scop în sine. Sărbătoarea reușește să coboare sacrul în laic, și laicul devine atât de plăcut încât te îmbraci frumos, încerci să arăți bine, apoi te mulțumești să te simți bine, îți pui ceva în pahar - alcool desigur, alcoolul face ca lucrurile să arate minunat, vorba aceea nu sunt lucruri frumoase ori urâte, doar alcool consumat în cantități mai mari ori mai mici. Aveți dreptate, era vorba de femei, dar de ce nu ar merge și la bărbați, mai pun ceva în pahar, dintr-o mișcare rămâne doar jumătate în el, constat că afară nu ninge, nici chiar în casă nu ninge, în concluzie pot să spun nu ninge, punct. Dar Crăciunul, Crăciunul unde este? Unde este Sărbătoarea? Unde s-a dus bucuria pe care o simțeam când vedeam globulețele din brad, iar mâncarea nu reprezenta decât o obligație, important era bradul din casă, globulețele, ciocolățelele pe care le savuram privind braduțul?

Trebuie să mă opresc aici deoarece sunt chemat la masă, o friptură excelentă, o băutură aidoma sunt îndemnat. Colindele sunt la televizor iar brăduțul este într-un colț de cameră și a început să se scuture un pic. E bun, nu-i așa?, sunt întrebat, iar eu dau din cap surâzând, mințind frumos și gândindu-mă unde ar putea fi Crăciunul.