Cu gândul la cineva drag...

Lumea e rea, noi suntem fricoși. Din aceste motive ne este greu să ne legăm de oameni. La baza reacțiilor noastre stă teama. Teama de moarte stă la baza vieții - ceea ce este cam aberant, dar... Teama de durere stă la baza morții - deci nu ne dă mâna să ne sinucidem așa pe capete, că deh, doare... Pot face o listă lungă cu ce stă la baza a ce. Dar mă opresc la asta:

Ce dracu' stă la baza iubirii? Nebunia (chiar și temporară)? Obsesii neînsemnate? Respectul? Sexul? Încrederea? Plictiseala? Atracția? Frica de a fi singur? Pasiunea? Siguranța? Fluturii ăia haotici care reprezintă semnul că ni s-au revărsat nu știu ce lichide în creier? Planurile? Golul din stomac? Necesitatea de a ști că ai pe cineva la care să fii cu gândul ori care să se gândească la tine? Prostia? Ce?

Să dea dracu' dacă mai pricep ceva!

Niciodată nu mi-au plăcut lașii. Acele persoane care n-au balls să-și asume emoțiile și se ascund în spatele tăcerii pentru că așa consideră ei că e mai bine. E mai bine așa o laie!

Oamenii, atunci când nu înțeleg, suferă. După ce au înțeles, le e mai ușor să meargă mai departe și să nu rămână ca fraierii holbându-se la trecut. În concluzie eu nu pricep cum dracu' nu dorești să spui lucrurilor pe nume omului de care nu ți-a fost frică niciodată? Omului căruia i-ai încredințat viața ta, nevoile tale, speranțele tale, somnul tău.

Prieteni!

Prieteniile se destramă. Relațiile se dezbină. Se aruncă cu rahaturi, că așa suntem noi, porci. Dar după toate astea nu e mai bine ca totul să fie clar? Spunem ce avem de spus și mergem înainte. Separat, dar informați. Informați cu datele cu care putem construi altceva.

După fiecare eșec - iubire pierdută, prieten pierdut, moment ratat - devenim alții. Fiecare lacrimă bocită, fiecare senzație de vreausămăiadracuacum, fiecare adio, ne ajută să devenim alții. Bine ar fi să devenim mai buni și mai calmi, nu mai răi și mai speriați.

Sunt indignat! Pe toți care m-au călcat și pe toți care mă vor călca. Pe viața pe care câteodată simt că am pierdut-o. Chiar și pe mine, pentru că m-am lăsat prins în jocul ei. Pe toți și pe toate.

Și mor de necaz când te știu amărâtă. Pentru că, într-o lume ticăloasă tu faci diferența! Și pentru unii asta nu contează...