Dilemă

De-aș reuși să merg iar în trecut
Și să pot strânge-n brațe sărutarea ta
Tu pieptul mi-l vei frânge pe necuvânt
Ștergând de colb din nou dragostea mea?

De gândul înapoi mi l-aș întoarce
Ca să te aflu iar cum te știam
Vreodată, doar noi doi vom rătăci
Prin ploile pe care atâta le-adoram?

Aminte să-ți aduci de ce-mi spuneai
Că vrei să fugi oriunde-n astă lume
Iar peste-un secol iar de mă aflai
Reconstruiam în noi amorul făr' de nume.

Am fi clădit, în doi, numai noroaie
Așa îmi pare acum că a rămas
Să mă întorc? De ce? Nu se mai poate
Dar visul verde-n mine rămâne vejnic treaz.