Cred că se aseamănă: după ce iei prima gură simțurile îți sunt trezite,
apoi setea îți este potolită și te oprești să-ți tragi răsuflarea. Pe la jumătate, ai impresia că e veșnică, că nu se poate termina, că e acolo pentru totdeauna, o împarți, râzând, cu toți, iar timpul trece printre voi. Urmează o perioadă când își pierde din esență, nici setea nu reușește să ți-o mai potolească, nu mai are decât o zvâcnire sporadică și parcă ți-ai dori să o iei de la început, dar totul costă, iar tu mergi înainte cu ce ți-a mai rămas. Și când constați că ți-a mai rămas foarte puțin vrei să o arunci dinainte, să nu-ți mai fi rămas nimic.
Există, totuși, o deosebire: majoritatea cere o nouă sticlă de coca-cola, în schimb foarte puțini au curajul să vrea o nouă viață.
P.S. Se pare că mi-a priit aici, în Galați, unde sunt de la începutul săptămânii. Am renunțat la anumite lucruri, am încercat unele noi, iar acum mă pregătesc să plec spre casa. Să vedem ce urmează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu