Am ajuns să ne ducem existența mai mult în funcție de cei din jurul nostru. Ne modificăm comportamentul în funcție de comportamentul lor, și asta doar pentru a nu-i supăra. Atât de tare ne interesează părerea celor din jur încât, uneori, am accepta să facem și ceea ce nu ne place pentru a le fi pe plac. Nu ne gândim nici-o clipă că toate acestea ne vor duce către ceva superficial, fără cuprins.
Consider că este chiar o problemă de personalitate să-ți duci viața în funcție de părerile cuiva. Relațiile cu prietenii, dacă sunt superficiale, nu ajută la nimic, constați că atunci când ai întradevăr nevoie nu ai pe cine să te bazezi, nu ai cu cine să porți un dialog deschis. Ori o relație fără conținut cu un partener, la ce ajută? Dar asta e altă discuție.
Sunt convins că putem mult mai mult decât am crede vreodată. Dar pentru asta trebuie să ne cultivăm voința. Dacă putem urca, nimic nu ne va fi cu neputință. Apare un obstacol? Și ce dacă apare? Orice obstacol care ne iese în cale, dacă avem un pic de voință, îl vom transorma într-o trambulină, într-un prilej de a ne înălța din nou. Uneori, pe cei tari, nesiguranța îi sufocă. De asta e bine să nu așteptăm liniștiți evenimentele, ci să ieșim în întâmpinarea lor, să reușim să le cunoaștem cu o clipă mai devreme și să le primim așa cum se cuvine.
P.S. Aceste lucruri mi-au trecut prin cap astăzi, după ce am ascultat o discuție între o mamă și fiul ei, un puștiulică de câțiva anișori. La un moment dat ăla mic, care era cam neastâmpărat, a fost "dojenit" de mama lui: fii cuminte dragă, că te vede lumea! Adică asta era problema, nu trebuia să fie cuminte pentru că așa era bine, ci pentru că îl vedea lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu