Încerc să duc la bun sfârșit o sticlă de Cabernet Sauvignon de prin zona Murfatlarului, ascult o melodie și simt cum amintirile încep să vină peste mine. Ce să-i faci, așa e în delegație. În ultimul timp are grijă șeful de mine și mă trimite prin țară, la plimbare. Dar, să continui.
Era o perioadă în care să spui cuiva ca e snob reprezenta un afront destul de urât. Ceva de genul, manelistule - în zilele noastre. Practic nu era o luptă dusă împotriva snobismului, ci exista mai mult teama de a nu fi snob. Mulți, pentru a evita acest lucru, considerau că cea mai ușoară cale era să privești cultura de la o distanță respectabilă.
Pe la 17-18 ani începusem să ascult muzică lăutărească. Nu așa cum se ascultă azi manele, nu eram un fan, nu ascultam cu patimă. Cred că vream să aflu distanța dintre mine și acest tip de muzică, pentru a-mi da seama cât de cult ori incult sunt. (îmi aduc aminte un banc în care doi discutau și unul zice: băi, tot ce începe cu in nu este de bine - inadaptabil, inapt, incult, al doilea îi răspunde: bine băi inteligentule).
Uneori revin, ca și în această seară, la acest tip de muzică. Chiar și numai pentru cei din jurul meu care, ca atunci la 17-18 ani, mă privesc cu dezaprobare. E bine, mă simt din nou puști.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu