Momente

De cele mai multe ori, după ce am terminat de scris, mi-am pus întrebarea dacă interesează pe cineva.

 Pe mine sigur mă interesează, în sensul că eu citesc și recitesc acest blog. Fac asta pentru a-mi reaminti cum gândeam acum o zi, o sătămână, o lună, un an. Retrăiesc acele momente, văd unde am greșit ori unde am făcut bine. Nu e ușor să scriu despre mine, despre cum aș acționa eu într-un anumit moment. Treaba asta, în timp, cred, îmi poate afecta relațiile cu cei pe care îi cunosc.

Nu cred în egoism, nu poți să fii fericit singur, nu poți avea momente de neuitat, fără cei care te înconjoară. Nu cred că te poți avea doar pe tine în minte și să-ți pese doar de tine și de acțiunile tale. Nu poate exista așa ceva, din punctul meu de vedere. Poți doar să alegi să ai mai multe momente fericite decât triste, în funcție de cei pe care ți-i alegi alături. Atât. Tot ce contează, este să fii atent cu cei din jurul tău.

Multe s-au schimbat, în ultimii ani, în viața mea. Nu știu dacă am învățat pe cine să țin alături și la cine să renunț. Mai lucrez la treaba asta. Totuși, am învățat că trebuie să accept ceva - toate au un început și un sfârșit. Doare, uneori al dracului de tare, dar trece. Momentele vin și pleacă. E rău, apoi e bine. Am reușit să nu mă mai consum. După ce respir adânc, merg mai departe. Au cam dispărut momentele care să mă necăjească mai mult decât sufletul permite. Am constatat că ceea ce pot face pentru mine este să dau ce este mai bun, celor mai buni. Cam atât.