Câte nu s-au scris, câte nu s-au spus despre acesta.
Cred că toți vă aduceți aminte de comentariile de la orele de română sau de articolele apărute prin presă. Aseară, fără să realizez că mâine (adică astăzi) se sărbătorește ziua de naștere a lui Eminescu, aruncându-mi ochii după o carte în bibliotecă, mi-a sărit în ochi un volum din poeziile acestuia. Absolut la întâmplare am deschis cartea la poezia Departe sunt de tine:
Departe sunt de tine și singur lângă foc,
Petrec în minte viața-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeșteptând în față-mi trecutele nimicuri;....
M-am oprit din citit, simțeam cum poezia este atât de aproape de starea în care mă aflu. Eram singur în casă. Am deschis geamul și, cu cartea într-o mână și cu un pahar de vin în cealaltă mână, am mai citit, tot la întâmplare, câteva poezii. După care am ieșit să mă plimb puțin. Era deja noapte, simțeam cum gerul îmi pătrunde în oase, iar gândul mi-a zburat la celebra fază din finalul filmului Casablanca, cu Rick - Humphrey Bogart rostind: Louis, cred că ăsta este începutul unei prietenii frumoase. Parafrazând, aș spune că acesta este începutul unei frumoase reîmprieteniri cu Mihai Eminescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu