joi, 30 decembrie 2010

Ranca, decembrie 2010

In sfarsit am ajuns. Dupa trei ani. Am gasit multe lucruri schimbate, in sensul ca au aparut o sumedenie de constructii noi. Un lucru insa nu s-a schimbat. Senzatia ca sunt aproape de absolut.
Am lasat in urma tot, lumea cu ale ei probleme, invidia unora, supararile, tot a ramas in urma. Aici parca sunt stapanul lumii, aici nimic nu mai conteaza, aici nu-mi mai apartin, aici ma simt vindecat de toate neputintele. Aici ma simt liber si nimic nu ma poate opri sa visez. Doar vantul adiind si gerul ma trezesc din visare. 
De aici, din Ranca, va urez sa aveti un An Nou plin de bucurii. La multi ani !

duminică, 26 decembrie 2010

Sa radem de Craciun!


Un baietel intreaba o fetita :
- Ce vrei de la Mos Craciun ?
- O papusa Barbie. Dar tu ?
- Eu vreau un Tampax !
- Tampax? Ce e asta ?
- Nu stiu, dar la televizor zic ca daca il folosesti, poti merge la plaja oricand, te poti plimba cu bicicleta in orice zi, poti sa dansezi, sa mergi la piscina, tot ce vrei… fara ca nimeni sa-si dea seama !


Un copil optimist si unul pesimist il asteapta pe Mos Caciun.
Copilul pesimist e sigur ca nu o sa primeasca mare lucru, copilul optimist nu mai poate de incantare si abia asteapta sa vada darurile.
Vine Mosu', copilul pesimist primeste super-cadouri: trenulet, masinuta, ciocolata... Copilul optimist primeste... o baliga.
Se intalnesc copiii si schimba impresii:
Pesimistul: "Mai, eu am primit un trenulet, da' nu e prea mare, o masinuta, da' nu e culoarea pe care o vroiam, si ciocolata, da' e cu lapte si fara alune..." si asa mai departe.
Optimistul rade incantat: "Mai, eu am primit un cal, da' nu-l gasesc!


joi, 23 decembrie 2010

Nebunia cumparaturilor

Nu vroiam sa mai scriu nimic saptamana asta, dar nebunia pe care am vazut-o aseara prin magazine, mi-a starnit amintiri. Despre Craciun. Despre Craciunul copilariei mele. Mi-am adus aminte de orele in care asteptam sa se coaca cozonacul facut de bunica, de serbarile de la gradinita, de globurile frumoase din bradul proaspat impodobit, de caldura si veselia din casa, de oamenii din jurul meu. O sumedenie de amintiri frumoase despre Craciun. Dar mi-am dat seama ca nu imi amintesc nici un cadou pe care l-am primit de Craciun. Vorbesc de cele primite pana pe la varsta de cinci-sase ani, cand inca credeam cu tarie ca exista Mos Craciun. Mi-au ramas in minte asteptarea, faptul ca nu dormeam in noaptea dinaintea venirii Mosului si bucuria pe care o simteam cand descopeream cadourile de sub brad. Toate cadourile, mici sau mari, erau magice.
Si ma intreb daca, cu toata nebunia care va spuneam ca am vazut-o prin magazine, cu toate reclamele care ne-au invadat, copiilor nu cumva le-a fost rapita tocmai magia si bucuria Craciunului. Fiecare dintre noi inainte de a-si indesa in sarsanale tot felul de lucruri, ar trebui sa cugete putin.
Amintirile frumoase nu se cumpara din nici un fel de magazin.

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Rock'n Roll

Priviti cum se distreaza oamenii intr-o tara normala. Aveti rabdare pana la sfarsit, dureaza doar sase minute.

Ganduri de sambata dupa amiaza

La serviciu. Sambata, dupa amiaza. Trecut de ora 15. Imi vin in minte tot felul de ganduri, dar unul care ma macina de cateva zile parca le ia fata celorlalte. Trebuie, e absolut obligatoriu sa-mi cer iertare tuturor celor fata de care am gresit anul acesta. E firesc sa gresesc, doar sunt om. Uneori impulsiv, alteori premeditat, in ambele cazuri apare la un moment dat o clipa de luciditate. O clipa in care imi dau seama ca am ranit pe cineva. Si atunci ce fac? Nu voi cauta sa-mi exprim regretul prin cine stie ce cuvinte sofisticate, ci va voi spune simplu:
Imi pare rau ca v-am dezamagit la un moment dat. Va rog frumos sa ma iertati !
Gandhi spune ca iertarea este virtutea celor puternici. Asta cam asa este, nu exista certitudinea ca cel iertat - eu, in cazul de fata - nu va gresi iarasi, asa ca va trebuie ceva curaj sa iertati avand in vedere ca puteti fi raniti din nou. Dar eu mizez pe generozitatea voastra. Voi, ce ziceti, aveti incredere in mine? Ramane de vazut.

joi, 16 decembrie 2010

1989 - TIMISOARA

Pe data de 16.12.1989 o mana de romani curajosi din Timisoara primeau gloante in piept pentru ca noi sa avem astazi lucruri “de baza”: libertate, democratie, presa libera.
La 21 de ani de la revolutie, societatea romaneasca nu-si gaseste echilibrul. Coruptia, birocratia, economia de piata nefunctionala au ca efect un nivel de trai scazut pentru majoritatea populatiei. Milioane de oameni abia supravietuiesc de la o zi la alta, devenind total dependenti de diversele pomeni ale guvernului. Pomeni care si-au pierdut de mult timp caracterul de protectie sociala a unor categorii defavorizate. In loc ca guvernul sa se preocupe sa creeze locuri de munca, sa stabilizeze economia, in asa fel incat sa ajungem sa traim intr-o lume normala, sa putem trai decent din ceea ce castigam, nu din ceea ce "ni se da", asistam la o continua stare de nesiguranta si, mai grav, nu vedem nici o urma de speranta. Traim intr-o societatea grav bolnava, cu cetateni care vietuiesc intr-o perpetua stare de nesiguranta tocmai din cauza faptului ca nu exista un sistem de valori la care sa se poata raporta. Constatam o crestere destul de mare a agresivitatii, a numarului de bolnavi psihic ori a dorintei de a evada din aceasta mocirla catre alte zari. Si daca ar vrea sa evadeze doar "capsunarii", va spun sincer ca nu m-ar deranja absolut deloc, dar pleaca din ce in ce mai multi cetateni cu un nivel ridicat al educatiei.
Ni se tot palavrageste ca de la anul se schimba situatia, dar cine mai crede asa ceva cand vedem zi de zi aceleasi fete. N-am nici un motiv sa cred ca vor aparea schimbari fundamentale menite sa aduca Romania intr-o minima stare de normalitate. Dupa cum spuneam, fete noi nu sunt, iar cele care sunt nu mai inspira incredere. Cei care au puterea si ar putea sa schimbe in bine societatea nu vor s-o faca, iar cei care ar vrea nu pot. 

La cate ne pricepem...

Ca o continuare la postarea de ieri, chiar daca am zis ca nu mai am nimic de comentat, am constatat ca o trasatura a acestei natii e ca se pricepe la toate. Care mai de care este mai priceput.
Vreti sa va puneti termopane. Brusc va dati seama ca sunt o sumedenie de firme care fac asa ceva, toti se pricep. Aveti nevoie de o mobila de bucatarie. Nici o problema - la coltul blocului in care locuiti, intr-o camaruta de doi pe doi, se  produce mobila de tot felul. La fel cu computerele, obiectele electrocasnice ori masinile second hand. Toti se pricep, toti aduc, toti stiu. Suntem cei mai tari. Suntem natia lui " sapte pe linie".
Acum chiar ca nu mai comentez nimic.

miercuri, 15 decembrie 2010

Mediocru e perfect

Dialog, in fata blocului in care locuiesc, intre mama si fiu. Mama isi dojenea progenitura ca la nu stiu ce materii avea media cinci spre deosebire de altele la care avea medii de sapte si opt.
"Daca si la astea", ii spunea nefericita mama, "aveai si tu opt sau macar sapte, alta era situatia".
E clar, mi-am zis, nici din punctul asta de vedere nu s-a schimbat nimic. Daca la o materie ai nota sapte si la alta cinci, cei mai multi dintre parinti iti vor spune sa te axezi pe materia la care stai mai prost, sa-ti cresti nota "macar la sapte". Auzi tu, "macar la sapte"! Ca si cum ti-ar cere: " dragul nostru, am observat ca esti mediu in aproape tot ceea ce faci. Daca faci din cinci, sapte vei fi perfect. Un mediocru perfect, comun, banal, pregatit pentru viata. Integrat perfect intr-o masa de oameni identici, monotoni. Sa nu cumva sa-ti treaca prin cap sa observi la ce materie esti mai bun si daca cumva se intampla sa observi, sa nu-ti treaca prin cap sa incerci sa ai zece la aceea materie, uitand de materiile la care ai cinci, care nu iti plac si care sigur nu iti vor folosi mai tarziu. Daca faci asa ceva exista riscul sa-ti dai seama ca esti genial si chiar sa reusesti in viata. Si cine ar vrea sa se intample una ca asta?"
Eu nu mai am nimic de comentat. Poate aveti voi!

vineri, 10 decembrie 2010

Multumire cu putin

Am tras concluzia, tot citind biografiile mai multor personalitati despre care eu cred ca au succes (si nu e vorba doar de partea financiara), ca acesti oameni nu au incetat nici un moment sa evolueze. Nici unul dintre ei nu s-a multumit cu ce cunostea la un moment dat.
E linistitor pentru marea majoritate ca dupa ce termina un liceu, o facultate sa-si spuna: "Gata cu invatatul; trebuie sa muncesc acum". Fuga, fuga in cautarea unui loc de munca, urmeaza munca, munca si iar munca, si in putinul timp liber care mai ramane alege sa faca orice altceva in afara de a incerca sa mai invete ceva, sa se dezvolte, sa evolueze (in orice domeniu, nu conteaza). Invata ceva dintr-o greseala, dintr-un esec? Nimic.
Concluzia mea este ca in acest mod apar indivizii care muncesc ani de zile pe acelasi post si au pretentia sa fie platiti mai mult. Ei nu constientizeaza faptul ca atata amar de vreme au facut aceeasi munca. Nimic deosebit, nimic cu care sa iasa in evidenta. Dar in schimb ii auzi spunand: "Eu d'le am vechime mare in munca, asa ca e musai sa fiu platit mai mult".
Sunt convins ca nu sunt eu singurul care sesizeaza o problema in tipul asta de mentalitate? Fiindca, daca ar fi asa, poate ar trebui sa incerc si eu o plafonare. O fi bine? Oare doare?

Invazia de sarbatori

Cred ca ati observat cum, in preajma sarbatorilor, orasele devin supraaglomerate din cauza "invaziei" capsunarilor intorsi temporar in tara de bastina. Oriincotro te duci, oriincotro te intorci dai de ei: priviri tembele, adidasi Nike, treninguri Puma, tricouri Gucci sau Versace (vorba celor de la Parazitii) si nu in ultimul rand BMW-uri si Audi-uri. Toate astea intregite de comportamentul tipic de "taran de Spania".
Cand plecati, dragilor, inapoi?

joi, 9 decembrie 2010

Ganduri despre Mos Craciun

In seara asta am gasit, cautand pe net despre obiceiurile de Craciun din diferite zone ale lumii, o scrisoare catre Mos Craciun. Mi-am adus aminte cum, atunci cand eram copil, credeam cu tarie ca exista. Dar, un "nustiuce" ma facea sa il pandesc si sa il prind asupra "faptului". Bineinteles ca adormeam. Dimineata, inca somnoros, alergam la bradut si mereu gaseam  ceva care sa ma bucure. Si acum cred in Mos Craciun. Nu in acel Mos pe care il vad prin supermarket, ori in acela de la Coca-Cola. Am eu Mosul meu, magic, cu miros de brad si zapada, cu zambet cald...

miercuri, 8 decembrie 2010

NOT

Sper ca ati tratat ca o gluma ce am postat acum doua seri, in legatura cu betisoarele parfumate.
Pentru aceia care mai cred ca au vreo sansa daca se apuca de asa ceva, priviti va rog frumos:

luni, 6 decembrie 2010

Betisoare parfumate

Hai sa v-o spun si pe asta. In seara asta am dat o tura prin magazinele "de specialitate" pentru a ma aproviziona cu betisoare parfumate. Am cautat in special sa imi iau ceva cu aroma de brad, asa ca m-am pus pe cautat printre zecile de cutiute cu betisoare parfumate. Cand, ce sa vezi, am gasit si betisoare cannabis flavour !!!
Acum am inchis usa de la camera si tocmai i-am dat foc primului betisor care fumega de zor. In cazul in care nu mai apar pe aici cateva zile, o sa banuiti din ce cauza. Sa auzim de bine!

Chiar merge oricum?

In seara asta, in drum spre casa, am trecut pe la mama. Dupa ce am schimbat cateva cuvinte, mama imi arata ca si-a cumparat un ceas. L-am admirat, este un ceas frumos si  destul de scump. Problema e alta. Una dintre legaturile de la bratara metalica da semne de slabiciune, cu toate ca ceasul este nepurtat. I-am zis mamei sa mearga inapoi la magazin pentru a rezolva problema. Reactie neasteptata: "Lasa-l draga ca merge si asa. Ma duc maine la cesornicar sa-l repare. Oricum era singurul exemplar din acest model".
Cum vine asta mama? Mai dai si bani la ceasornicar? De ce nu mergi la magazin sa rezolvi problema?
Nici o reactie din partea mamei. Parca vorbeam cu peretii.
Am plecat spre casa, lasand-o pe mama sa-si admire in continuare noua achizitie. Mi-am adus aminte ca in una din cartile lui, Noica scria ceva de genul: la inceputul secolului, taranii dintr-un sat au primit din parte francezilor un numar de utilaje agricole. Unul dintre utilaje era defect, dar romanii nu l-au returnat. Au spus "punem o sarma. Merge si asa". Am reprodus din memorie.
Constat ca nu putem sa ne debarasam de mentalitatea asta paguboasa a lui "merge si asa". Daca nu pentru noi, atunci macar de dragul sec XXI in care traim.

duminică, 5 decembrie 2010

Sahistul

Am reusit astazi dupa amiaza, pentru ca imi propusesem de ceva timp, sa ajung prin Cismigiu. Vreme urata cei drept, dar pentru ca nu am mai ajuns pe aici de mult timp am reusit sa trec peste asta. Am trecut si prin zona sahistilor, dar din cauza timpului urat nu erau acolo. Pacat, dar totusi asta mi-a adus aminte de o intamplare petrecuta in urma cu vreo zece ani. Cam asa sa fi avut atunci, cam cincisprezece ani. Jucam sah in fata blocului cu un prieten, cand a aparut un tip necunoscut. In afara de asta pot sa spun ca arata ca dracu'. Era imbracat ca vai de capul lui, niste pantaloni scurti rupti, ca si incaltamintea pe care o purta, un tricou care se vedea limpede ca era cu cateva numere mai mare, ce sa zic, era un copil al strazii. Avea 19 ani, am aflat de la el putin mai tarziu. In sfarsit, alta era ideea; dupa ce a urmarit el putin timp partida inceputa de noi, a inceput sa dea indicatii: "calul muta-l la f 4, vezi ca iti nebunul etc. Prietenul meu i-a spus sa-si vada de treaba lui, tipul a tacut, dar a urmarit partida castigata in final de mine. Se facuse tarziu asa ca ne-am gandit sa mergem in casa. Tipul a cerut insistent, dar politicos, sa joc si cu el o partida. Am acceptat mai mult la insistentele prietenului meu. Ce sa va zic, am pierdut cinci partide la rand, fara drept de apel. Eram buimacit. L-am felicitat, el mi-a multumit si la despartire mi-a cerut niste bani sa-si cumpere ceva de mancare. I-am dat ceva banuti si am plecat in casa cu gandul la ce vorbisem in timpul partidelor jucate. Ce structura de om trebuie sa ai ca, gonit din casa, de parinti, la varsta de 14 ani, fiindca nu mai vroiau sau nu mai puteau sa aiba grija de tine, vietuind pe strazi, mancand cand si pe unde apuci, luand bataie saptamanal de la tot felul de indivizi, suportand toate astea, sa poti sa mai ai placerea de a juca sah. Nemancat sau nedormit sa stai sa urmaresti jocuri de sah in Cismigiu sau la Bucur Obor, zone binecunoscute sahistilor. Asta era visul lui sa joace sah. Din ce in ce mai bine. Si daca el era hotarat sa faca asta, si va spun ca era, noi ce scuza avem sa ne plangem de tot felul de lucruri marunte? Tu ai mancat de dimineata? Ai cu ce sa te incalti acum, ca este iarna? Daca ploua sau ninge, daca e ger, daca scara blocului este incuiata, tu ai unde sa dormi.....Noapte buna!

Tot la fel

De dimineata, pe cand ma intorceam de la micile cumparaturi -paine, lapte etc.- m-am intalnit in fata blocului cu un vecin care este elev in clasa a XII a si care, cu o mina morocanoasa mi-a spus: "nici astazi nu am scapat de meditatie".
E clar, m-am gandit, nu a disparut goana dupa note a elevilor si a parintilor. Goana asta care ii determina sa bage sume la greu in meditatii, adesea impuse de profesori care de cele mai multe ori recurg la depunctarea intentionata. Bine, nu contest ca in multe cazuri, incapacitatea unora de a invata determina atitudinea profesorilor si in acelasi timp acceptarea studiului suplimentar. Mai apare si ambitia parintilor de a asigura odraslei cele mai bune sanse. Deci, nimic nu s-a schimbat fata de acum cativa ani. Doar preturile care au crescut. Pai atunci domnilor profesori care recurgeti la aceste metode, nu va mai plangeti de salariile mici si de conditiile proaste. Lucrurile merg prost in tara, cel putin in invatamant, dar nu uitati ca de 20 de ani nu faceti altceva decat sa intretineti aceasta stare in care se afla Romania, ca sa nu mai vorbesc de exemplul prost pe care il dati copiilor care reprezinta, nu-i asa, viitorul tarii.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Despre viata mea

Am auzit de atatea ori oameni care odata ajunsi in varf vorbesc despre cum au reusit sa ajunga acolo si despre sacrificiile facute. Am observat ca si eu trec printr-o perioada  in care timpul liber a devenit din ce in ce mai putin. Constat ca am zile cand lipsesc si 14-15 ore de acasa si ma intorc frant de oboseala, dar satisfacut de ce am realizat in ziua respectiva. Reusesc inca sa gasesc acele lucruri frumoase care sa ma mentina pe un drum bun si sa imi dea forta sa o iau de la inceput a doua zi. Imi place aceasta perioada din viata mea si cred ca este o perioada despre care voi vorbi cu placere peste ceva timp.

Istorioara

Se spune ca erau odata doi calugari budisti care mergeau prin padure. Si cum mergeau ei, au dat de un rau destul de involburat si adanc.Cand tocmai se pregateau sa-l treaca au vazut o femeie tanara care nu se incumeta sa porneasca spre celalalt mal. Atunci unul dintre ei a luat-o in brate si a trecut-o raul. Dupa vreo 2 ore, celalalt calugar, care nu o ajutase, izbucni nervos:
-Cum ai indraznit sa atingi acea femeie si sa o porti in brate?
La care celalalt raspunse calm:
-Eu am lasat-o din brate acum 2 ore, iar tu inca o porti cu tine.

vineri, 3 decembrie 2010

Hara - Tara din povesti

Deschide nana usile

Iata inca un colind minunat:

Tare nesimtit sunt. Postare dedicata unui "bun" coleg de serviciu.

Mi-e lehamite de persoanele care fac orice sa ma determine sa gandesc sau sa simt intr-un anumit fel. Insa, cel mai mult ma dezgusta aceia care imi adreseaza tot felul de cereri - rugaminti, banuind ca din politete, n-am cum sa-i refuz. Eronat ! In privinta asta sunt cel mai nesimtit si impertinent. Nu va incercati norocul !

joi, 2 decembrie 2010

Afara ninge linistit

Sper ca acest colind sa va rascoleasca amintirile din copilarie intr-un mod placut.

Craciunul, din ce in ce mai aproape

Astept cu nerabdare perioada colindelor din preajma Craciunului. Sa colind ca in fiecare an, cu o mana de prieteni, pe la toti profesorii nostri dragi din generala si din liceu. Sa simt cum le aducem prin colindele noastre pace si bucurie in suflete. Cred ca nu mancarurile, chiar si cele mai delicioase, nu bauturile, fructele sau dulciurile sunt miracolul Craciunului, ci tocmai colindatul. O traditie care dispare incet-incet.

miercuri, 1 decembrie 2010

Fasole cu ciolan

Astazi la serviciu o colega mai in varsta se plangea ca nu e libera de Ziua Nationala. Am intrebat-o daca avea de gand sa mearga la parada militara organizata cu prilejul acestei zile in cazul in care ar fi fost libera. "Nicidecum" zice tipa, "dar la o fasole cu ciolan mergeam".  Fasolea cu ciolan a devenit simbol al Zilei Nationale. Uitati-va fratilor cati nebuni, in toata tara nu numai in Bucuresti, s-au inghesuit astazi sa primeasca o farfurie cu pretioasa combinatie. Am senzatia ca sunt aceeasi. Sunt prezenti oriunde "se da ceva". Gratis sa fie. Ii vezi inclusiv la sarbatorile religioase. Daca astazi sunt cei mai patrioti dintre patrioti, la sarbatorile religioase sunt cei mai credinciosi dintre credinciosi si sunt gata sa te afuriseasca imediat daca considera ca ai incalcat vreuna dintre traditiile bisericesti. Astazi au uitat ca suntem in Postul Craciunului. De fapt cred ca nici nu-i intereseaza. Sunt atenti sa prinda ciolanul. Acum e randul meu sa strig catre ei: "Baaaaaai nehalitilor, ati uitat ca este post?" Credeti ca aude vreunul? 

vineri, 26 noiembrie 2010

Raspuns

R = 4 tigari. Din cele 9 chistoace faci 3 tigari pe care le fumezi. Rezulta 3 chistoace, din care mai faci o tigara. Simplu, nu?

Nota: daca nu fumati, rugati pe cineva care fumeaza sa va ajute!

joi, 25 noiembrie 2010

Lucru bizar

L-am auzit intr-una din serile trecute pe Presedintele Romaniei vorbind despre cat este de important ca Legea Educatiei sa intre in vigoare cat mai urgent. Bizar lucru sa vorbeasca despre importanta acestei legi un om care de-a lungul timpului i se adresa unei colege spunandu-i ca o trimite pe linia de centura, unei ziariste ii facea invitatia de a se urca pe masa sa se dezbrace, alteia ii spunea "tiganca imputita", iar despre un ziarist spunea ca este "gaozar".

miercuri, 24 noiembrie 2010

A nins la munte. In sfarsit.

Am inteles ca a nins la munte. Cat pot sa ma bucur. Vreau sa fiu intr-un tren care sa ma duca spre munte, sa stiu ca in cateva ore pot sa schiez dupa care sa lenevesc intr-o cabana, cu o cana de ceai fierbinte sau, de ce nu, cu o cana de vin fiert in fata, sa pot sa privesc pe fereastra nebunia fulgilor de zapada si norii cum se aduna. Mi-e dor de schiurile mele, de tavalelile prin zapada care ma uda pana la piele, de telescaunul si de noptile geroase din Parang. Si jur ca voi ajunge iarasi acolo in iarna asta.

Dar pana atunci trebuie sa ma multumesc cu cafeluta de la ora 17. Savurata de aceasta data singur. Oricum dupa ora 17 nu prea mai e nimeni prin firma.

Nedumerire

De dimineata, in timp ce savuram binecuvantata cafeluta, vorbeam cu un coleg caruia i-am spus ca mi-am facut blog. A fost curios sa citeasca ce-am scris. La final, in timp ce se pregatea sa paraseasca incaperea in care ne aflam, a "decretat" cu un aer superior: hm, tu nu vezi ca nu ai nici macar un comentariu?
Si atunci m-am intrebat si eu: nu e suficient ca am cititori, de ce mi-as dori sa am si comentarii ? Va multumesc si va astept sa ma vizitati.

O zi de marti black & white

Credeam ca nu o sa mai am forta sa scriu ceva in legatura cu ziua ce tocmai s-a sfarsit, dar iata ca m-am inselat. Dimineata neagra. Am fost sunat si anuntat ca a incetat din viata un mare om, un om care pentru mine a fost ca un parinte. Profesorul de matematica din generala. Avea o varsta inaintata, forta fizica il parasise de mult timp, dar gandirea sclipitoare si-a pastrat-o pana in ultima clipa. Il vizitam saptamanal, ultima oara vineri seara, am vorbit putin despre ce se mai intampla prin lume, era slabit, se putea vedea asta fara prea mari eforturi. Ne-am despartit cu fagaduinta din partea mea ca ne vom revedea vinerea viitoare. Dumnezeu ne-a incurcat insa  planurile. N-am apucat sa-i multumesc indeajuns pentru tot ce a insemnat pentru mine. Va multumesc DOMNULE PROFESOR pentru faptul ca mi-ati acordat onoarea de a ma considera unul dintre prietenii dumnevoastra. Dumnezeu sa va ierte, Dumnezeu sa va odihneasca!
Spre seara am participat, pentru ca apucasem sa promit, dar va marturisesc ca nu mai aveam nici un chef, la ziua unui fost coleg de facultate cu care am ramas in relatii foarte bune. Totul a fost minunat si bineinteles ca am respectat ritualul stabilit odata cu sustinerea lucrarii de diploma: un pahar de Jack Daniel's cu gheata si un trabuc Dunhill, trabuc din care ne-am "ospatat" patru indivizi.  
Am ajuns acasa destul de tarziu, hotarat sa nu mai fac absolut nimic, sa ma culc, dar iata ca microbul nu m-a lasat. 
Era sa uit. Astazi am incercat sa reiau legatura cu o persoana pe care am cunoscut-o pe net si cu care nu am vorbit decat pe mess si la telefon, dar pe care am suparat-o atat de tare incat am reusit sa o determin sa nu mai vrea sa vorbeasca cu mine. Cred ca numai eu sunt in stare sa supar pe cineva in asemenea hal incat, fara sa ne cunoastem personal, sa nu mai vrea sa stea de vorba cu mine nici pe mess. Nu stiu daca va citi vreodata ce am scris eu acum, dar un lucru este cert pentru mine, in sensul ca vreau sa-i spun doar atat: TE ROG FRUMOS SA MA IERTI !

luni, 22 noiembrie 2010

Nu stiu de-astea!

Am observat cum intr-o emisiune tv, care se vrea de divertisment, se face misto pe seama a doi indivizi saraci cu duhul. "Nu stiu, nu stiu de astea", se repeta in mod constant. I-am urmarit si eu pe youtube pe cei doi indivizi amarati si consider ca cel putin cel care raspunde "nu stiu", macar e sincer. Noi am uitat sa mai spunem "nu stiu". Cati dintre cei care sunt abordati pe strada de diversi reporteri au recunoscut : "nu stiu" ? Destul de putini. Ceilalti? Care mai de care sa-si dea cu parerea, sa raspunda, sa iasa in evidenta, nu care cumva sa para nestiutor. Se simt datori sa dea sfaturi, se agita, isi dau cu parerea, asta e talentul lor: vorba lunga. Bagatul in seama la romani a devenit sport national.

Lecturi. In noapte.

Aseara, de la concert, am preferat sa merg spre casa cu taxi-ul. Am observat dupa ce am urcat in taxi ca soferul citea o carte. Dupa ce mi-a raspuns la salut, a continuat pret de cateva clipe sa citeasca dupa care si-a asezat tacticos semnul de carte si m-a intrebat unde merg. Va marturisesc ca gestul sau de a ma face sa astept cateva clipe nu m-a deranjat absolut deloc, ba din contra chiar m-a bucurat faptul de a mai vedea pe cineva citind. Mi-e dor de acele vremuri cand ma prindea dimineata, pe scaun, la masa din bucatarie, citind. Vreau inapoi acele timpuri !

Si a fost concertul IRIS !

Dupa cum ma asteptam, "legendarii" au umplut si de acesta data pana la refuz Sala Palatului. Spectacol minunat, decor original reprezentand o inchisoare cu 12 porti. Toata lumea a cantat, toata lumea stia versurile, foarte multi tineri, dar si destui trecuti de 40 de ani, ca dealtfel la toate concertele trupei Iris. Multime de aplauze la piesa "Prizonieri in trecut", piesa care a reusit sa ridice tot publicul de pe scaune. Aplauze si tropaituri, asta a  fost modul prin care cei prezenti in sala au cerut bis-uri atunci cand, dupa aproximativ o ora si jumatate Cristi Minculescu anunta finalul concertului. A mai urmat o jumatate de ora de spectacol, dupa care totul a luat sfarsit nu inainte de a fi invitati peste o luna la spectacolul de Craciun. Cu siguranta voi fi acolo!
PS M-am bucurat ca si de aceasta data, prin acest album, cei de la Iris au ramas credinciosi rock-ului curat.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Intamplare in cafenea

Astazi dupa amiaza am fost impreuna cu un prieten vechi si bun la o mica plimbare. Nu ne mai vazusem de ceva vreme si chiar am avut multe sa ne povestim. Dupa ce am parcurs cativa kilometri am hotarat sa intram la o cafenea de cartier. Inauntru frumos, curat, din boxe se auzea incet, dar clar, o muzica placuta din anii ’70 – ’80. Dupa ce am fost serviti de o frumoasa si amabila domnisoara cu cate o cafeluta, am continuat sa dicutam in liniste despre micile noastre probleme. Dar cum ce este frumos se termina repede, tot asa s-a intamplat si cu noi. La o masa alaturata s-au asezat doua demoiselle si doi tipi care vorbeau de parca avusesera interzis pana atunci sa se manifeste verbal. In sfarsit, ne-am zis, asta e. Insa la un moment dat o conversatie dintre ei, conversatie pe care de altfel iti era imposibil sa nu o auzi, ne-a atras atentia.
« Cum, tu nu l-ai citit pe Coelho ? » - a intrebat una dintre tipe.
Nici nu mai conteaza ce a raspuns sau daca a raspuns cel caruia ii era adresata intrebarea. Ce vreau sa va spun este ca nu e prima data cand aud o asemenea intrebare. Mi-a fost adresata si mie de cateva ori. Am observat ca atunci cand apare o carte gen Harry Potter, Alchimistul, Codul lui Da Vinci etc. marea majoritate parca innebuneste sa o cumpere si, banuiesc eu, sa o si citeasca. E vorba de o pozitie « de cititor ». Si asta nu ca i-ar spune ceva scriitorul sau carte in sine, ci pentru ca asa da bine. Trebuie sa arati ca « ai cultura » si sa ai grija ca intrebari de genul celei de mai sus sa nu te ia pe nepregatite. Nu mai vorbesc acum despre faptul ca si forma verbului e folosita anapoda. « A citi pe » presupune dupa parerea mea a studia toate operele autorului respectiv, lucru despre care nu cred ca se pune problema in cazul mentionat.
 Din principiu nu-l citesc pe Coelho sau pe cei care sunt la « moda » acum. Cartile lor se vand la taraba ca shaorma si nu vreau sa ma « isterizez » cultural. De ce as citi Coelho, cand as putea sa citesc Goga ? Sau pe Toparceanu, Slavici ori Nichita Stanescu. Va rog sa nu ma considerati dintre cei care vreau sa arat ca apar cultura romaneasca, ca sunt vreun mare patriot. Nu. Eu am vrut sa va spun doar ca este declansata o nebunie cu cititul tuturor cartilor care apar la tarabe, carti cumparate de snobi cu fite, care de fapt nu dau doi bani pe cultura dar au pretentii de cultura si civilizatie.

No comment

vineri, 19 noiembrie 2010

IRIS si-atat!

Duminica seara, ora 8, Sala Palatului, astept cu nerabdare sa aud iarasi magicele cuvinte "Buna seara prieteni!"

Intamplare in cartierul meu

In apropierea blocului in care locuiesc exista un market care are o vanzatoarea tare ciudata (asa cel putin imi parea mie). Are o fata ceva de genul "toata lumea ma deranjeaza". Daca vorbesti incet se enerveaza ca nu spui clar ce vrei, desi tu depui toate eforturile pentru a fi cat mai clar atunci cand soliciti un produs. Ultima data cand am intrat, am cerut pentru o pisicuta care s-a aciuat pe la scara blocului, 100 de grame de salam si bineinteles ca mi-a aruncat o privire gen " amarat zgarcit ce esti". Si nu sunt nebun, am vazut-o comportandu-se in acelasi mod si cu alti clienti. Unii se mai enervau si incepeau sa tipe la ea, eu nesuportand discutiile in contradictoriu prefer sa o evit. Dar intr-una din zilele trecute am intalnit-o la una din farmaciile din cartier nimerindu-ma chiar in spatele ei. A cerut o reteta compensata, farmacista i-a explicat ca momentan nu se mai dau, iar femeia i-a raspuns pe un ton rastit " si eu ce fac, il las asa paralizat in casa, fara medicamente?". Atunci am inteles ca femeia avea pe cineva bolnav si de aici se tragea poate comportamentul sau. M-am bucurat in sinea mea ca nu i-am raspuns niciodata obraznic. M-am gandit atunci cat e de bine sa nu raspunzi niciodata unei enervari cu alta enervare. Vietile oamenilor sunt complexe, multi au probleme, sunt unii pe care suferinta ii intareste, ii innobileaza si ii face mai buni si mai intelegatori. Mai e si o alta categorie de oameni din care face parte si doamna vanzatoare care in urma unei intamplari mai putin fericita devine acra si razbunatoare.

Unul pe zi !

O femeie cauta o carte in bibloteca.
Sotul o intreaba:
- Ce cauti, draga?
- Stii unde-i cartea aia 'Cum sa traim pana la 140 de ani'?
- Da, tocmai am aruncat-o...
- De ce?
- Incepuse ma-ta s-o citeasca!

joi, 18 noiembrie 2010

Atentie maxima !

Cand iarba pare mai verde de partea cealalta a gardului.....


adesea se intampla sa ajungi in pozitii dificile pentru a o gusta.....

iar cand iti dai seama ca ai ajuns intr-o situatie dificila, trebuie sa iti aduci aminte ca:

NU TOTI CEI CARE SE APROPIE DE TINE VIN PENTRU A TE AJUTA !

Pink Floyd

Pentru ca inca sunt destui care cred ca educatia se face doar cu bata, ca placerea de a invata a disparut, ca o relatie buna intre profesor si elev denota lipsa de fermitate din partea primului, ca elevul nu are voie sa-si depaseasca profesorul, iar daca o face trebuie batjocorit, va invit sa ascultati o melodie care vorbeste despre inflexibilitatea sistemului de invatamant - la englezi -, inflexibilitate de care cred ca noi vom mai avea parte mult timp.


Unul pe zi !

Rabinul unei mici localitati a murit si dupa un timp congregatia a hotarat ca vaduva trebuie sa se recasatoreasca. Avand in vedere ca localitatea era mica nu s-a gasit decat un candidat: macelarul. Nu prea entuziasmata, pentru ca se obisnuise sa traiasca cu un intelectual, vaduva accepta.
Dupa casatorie, vineri seara si dupa baia rituala, sotul ii spune fostei vaduve:
- Mama mi-a spus ca la inceputul Sabatului trebuie sa fac dragoste cu nevasta, inainte de a merge la sinagoga. Si au facut-o.
Revenind de la sinagoga sotul spune:
- Tata mi-a spus ca trebuie sa fac dragoste cu nevasta inainte de masa. Si au facut-o din nou.
Inainte de a se baga in pat pentru culcare sotul spune:
- Bunicul a spus ca trebuie sa faci dragoste in noaptea de Sabat. Si au mai facut-o o data.
A doua zi dimineata, la trezire sotul a spus:
- Matusa mi-a spus ca un evreu pios isi incepe ziua de Sabat facand dragoste. Si au facut-o inca o data.
Luni dimineata, fosta vaduva a rabinului se intalneste la piata cu o prietena care o intreaba:
- Cum iti merge cu noul sot, macelarul?
- Draga nu e chiar un intelectual, dar sa stii ca provine dintr-o familie foarte buna !....

miercuri, 17 noiembrie 2010

Unul pe zi !

- O tipa buna urca in tramvai, 3-4 smecherasi in spate...
Se sfatuiesc ei acolo, si intr-un final pleaca unul spre ea:
- Domnisoara, uite 5 lei pentru minunata priveliste pe care ne-ai oferit-o.
- Tipa ia banii, ii pune in portofel si zice :
Stai, uite 2 lei rest... pentru handicapati am reducere!

marți, 16 noiembrie 2010

Unul pe zi !


Un cuplu decide sa-si petreaca concediul pe o plaja din Caraibe la acelasi hotel unde si-a petrecut luna de miere in urma cu 20 de ani.
Datorita unor probleme de serviciu sotia n-a putut calatori cu sotul ei ramanand sa-l ajunga din urma cateva zile mai tarziu.
Cand sotul a ajuns acolo, s-a cazat la hotel si observa cu uimire ca in camera era un calculator conectat la internet; atunci sotul a decis sa-i scrie un e-mail sotiei sale, dar a gresit o litera din adresa si fara sa-si dea seama e-mailul a fost trimis la alta adresa. E-mailul ajunge din greseala la o vaduva care tocmai a venit de la inmormantarea sotului sau si citind mailul respectiv a lesinat instantaneu.
Baiatul vaduvei intrand in camera si-a gasit mama lesinata fara cunostinta langa calculator pe al carui ecran se putea citi:
" Draga mea sotie am ajuns bine. Probabil te va surprinde sa primesti vesti de la mine pe aceasta cale, dar acum au calculator aici si poti trimite mesaje persoanelor dragi. Doar ce-am ajuns si am verificat ca totul sa fie pregatit pentru venirea ta, vinerea viitoare. Abia astept sa te vad si sper ca aceasta calatorie sa fie la fel de linistita si relaxanta asa cum a fost a mea!

PS: Te rog nu-ti lua multe haine cu tine deoarece aici este o caldura infernala!"

luni, 15 noiembrie 2010

Postul Craciunului

De astazi pentru toti credinciosii crestini a inceput Postul Craciunului. Durata sa ne aduce aminte de cele 40 de zile petrecute de Moise pe Muntele Sinai in asteptarea celor 10 porunci; insusi IIsus Hristos a postit timp de 40 de zile si de nopti in pustiu, inainte de a incepe propovaduirea Evangheliei.
E bine sa nu uitam ca aspectul principal al postului se refera la spiritul nostru. Postul nu reprezinta doar abtinerea de la mancare - atunci nu ajungem decat sa ne infometam. Trebuie sa ne abtinem de la vorbe, ganduri si fapte rele, sa avem un spirit curat, lipsit de ura si de furie. Acest lucru este posibil prin rugaciune. Sa ne aducem aminte ca rugaciunea reprezinta modalitatea noastra de a ne adresa Tatalui Ceresc, multumind pentru toate si abia apoi aratand nevoile noastre. Sa pomenim in rugaciune familia, mortii, pe prietenii nostri, dar si pe dusmanii nostri. Daca o facem cu gand curat putem spera ca postul isi atinge scopul.
Tot in aceasta perioada este bine sa ne spovedim si sa ne impartasim. Pentru spovedanie, una din cele sapte sfinte Taine ale bisericii, prin care Dumnezeu iarta si dezleaga pacatele noastre, mergem la duhovnicul nostru in fata caruia ne marturisim pacatele. Sfanta impartasanie o primim dupa spovedanie si dupa ce ne vom fi impacat cu toti cei cu care eram certati.
Acum putem astepta cu incredere si cu speranta sarbatoarea nasterii Mantuitorului nostru IIsus Hristos si deasemenea cadourile binemeritate si mult dorite de toti.

Unul pe zi !

3 prieteni aveau un obicei, ca mereu sa mearga la vanatoare in weekend. Intr-o vineri, sotia unuia dintre ei ii zice ca weekend-ul asta nu il lasa sa plece.
Acesta ca sa nu inceapa un scandal ramane. Ceilalti 2 pleaca la cabana. Cand ajung il vad pe al treilea deja acolo:
− Cum de esti aici? Cum ti-ai convins sotia sa te lase sa vii?
− Pai eram acasa, stateam in fotoliul meu, cand vine sotia la mine imbracata doar in lenjerie intima, ma ia de brat, ma duce in dormitor, acolo numai lumanari, petale pe pat, se pune in pat, imi zice sa o leg cu catuse de pat, o leg, si apoi imi zice sa fac ce vreau eu.
Deci, iata-ma aici.

Intrebari simple...

Daca ati avut astazi o zi tensionata va rog sa raspundeti la 2 întrebări simple:

1. Trebuie să ne luăm un caine? ...














sau...

2. Trebuie sa avem copii?
















E doar o glumă pentru a te face să realizezi că alegerea depinde

doar de tine şi că indiferent încotro viaţa ne îndreaptă paşii şi

indiferent cît de lung şi de dificil pare drumul nostru,

TREBUIE SĂ ŢINEM MINTE:

...că există întotdeauna o lumină la capătul tunelului...














Aşa e că zambeşti?? Ce bine!!!

Pentru că asta era şi ideea!!!

Aminteşte-ţi să mulţumeşti tuturor:

şi celor buni, şi celor răi...

p.s.: Pisicile sunt întotdeauna atât de DRAMATICE!!

duminică, 14 noiembrie 2010

Diverse imagini din Istanbul
























































Moscheea Albastra















































Topkapi








































Sfanta Sofia








































































Unul pe zi !

Trei cupluri nebotezate vroiau sa se crestineze si sa intre in randul oamenilor bisericii, asa ca s-au dus la un preot sa il intrebe ce sa faca. Preotul le-a spus ca mai intai trebuie sa incerce sa reziste fara sex doua saptamani si dupa aceea sa vina sa ii spuna cum s-au descurcat.

Primul cuplu era de pensionari, al doilea pe la 40 de ani si cel de-al treilea pe la 25. Se intorc dupa doua saptamani si preotul ii intreaba cum s-au descurcat. Pensionarii spun ca n-a fost nici o problema sa se abtina. Sunt primiti in randul bisericii.

Cei de 40 de ani spun ca a fost greu prima saptamana, dar dupa aia a fost floare la ureche. Sunt primiti si ei in randul bisericii.

Cand vine randul celor de 25 de ani, tipul spune:
- Ne-am abtinut cat ne-am abtinut, dar cand ea a scapat cutia de vopsea pe jos si s-a aplecat dupa ea, n-am mai putut sa ma abtin, am simtit ca trebuie neaparat sa fac sex cu ea acolo, in momentul ala, altfel explodez. Si atunci am facut sex...
- Imi pare rau, spune preotul, nu va putem primi in randul oamenilor bisericii.
- Asta e, zice tipul dezamagit. Oricum au zis ca nu ne mai primesc nici la Praktiker....

vineri, 12 noiembrie 2010

De ce la ei da si la noi nu ? De ce ?

Stateam si ma gandeam (mai fac si asa ceva din cand in cand) la cateva zile dupa intoarcerea de la Istanbul cum dracu' a fost posibil ca la ei sa se poata si la noi nu.
Cred ca ar fi posibil si la noi, dar nu ne-am saturat inca de oamenii incapabili, corupti si needucati care guverneaza acest stat. Nu ne-am saturat de politicienii imbecili, care nu vad decat propiul interes.
Am ajuns, cu largul nostru concurs cei drept, sa fim reprezentati de oameni precum Eba - "succesuri" si de Vanghelie - "gugle". Reprezentati de politicieni corupti care nu si-au vazut decat propiul inters si care au vandut pe "doi lei" tot ce se putea vinde.
Chiar a ajuns tara asta o tara doar de hoti, de curve si de parveniti ? Cred ca nu. Sunt sute de mii de tineri inteligenti care muncesc de dimineata pana seara, oameni educati, creativi, onesti si care stiu ce inseamna responsabilitatea. Cred ca la ei este speranta, la oamenii care nu au fost implicati politic, integrii, cu atitudine, experti in domeniul lor de activitate.
Ma intreb cum se simt atatia oameni inteligenti cand se stiu reprezentati la Bruxelles de Eba si Becali. Cum se simt cand trebuie sa se fereasca din calea unei masini cu girofar stiind ca in acea masina este un agramat sau o fufa blonda ajunsa ministru pentru calitati numai de ea stiute.
Mircea Badea anunta serile trecute ca va organiza impreuna cu Victor Ciutacu un miting in fata CNA - ului. Poate e momentul sa ne intalnim acolo cat mai multi, poate e momentul unui nou inceput. E bine sa urmarim cu atentie, dar nu si cu pasivitate, ce se va intampla zilele urmatoare. Pana atunci va doresc numai bine.

Impresii din Istanbul; sau o intreaga lume intr-un oras.

In urma cu cateva zile am primit cu oarece reticenta invitatia de a merge intr-o excursie la Istanbul. Ma gandeam, ce o sa faca unul ca mine acolo, intre atatia turci galagiosi, care din cate auzisem te asalteaza pe strada cu produsele lor contrafacute. In sfarsit, mi-am zis, pana la urma vad ceva ce nu mai vazusem. Si intradevar asa a si fost. Am plecat din Bucuresti cu masina la ora 7 si dupa un drum de 9 ore am ajuns la Istanbul. Nu va povestesc ce s-a intamplat pe drum (poate cu alta ocazie), dar la intrarea in Istanbul am crezut ca nu e adevarat ce mi se intampla. Nu se tine cont de semnele de circulatie decat la semafor, se trece de pe o banda pe alta in 90% din cazuri fara sa se semnalizeze, circulatia e infernala, va spun ca Bucurestiul pare un mic copil in comparatie cu giganticul Istanbul. Dar in afara de circulatie care este de-a dreptul naucitoare, in rest totul este la superlativ. Totul - oameni, parcuri, hoteluri, magazine, muzee, restaurante, totul oameni buni. Am ramas profund impresionat de abilitatea deosebita a turcilor, care sunt in stare sa faca orice - in limita bunului simt - sa-ti vanda marfa. Au un fel aparte de ati prezenta produsele lor, fara a deveni insa agasanti. Stiu sa se opreasca la momentul potrivit atunci cand vad ca intradevar nu vrei sa cumperi. Ceea ce am mai observat este faptul ca nu exista cersetori. Nu exista acele minoritati plecate de pe plaiurile noastre in mai toate capitalele si orasele importante ale Europei. Nu vine nimeni sa-ti zica " da-mi si mie zece lei ca mor de foame " - si stiti bine la ce ma refer. Va voi povesti in continuare cate ceva, pentru ca e greu de relatat ceea ce am vazut acolo. Istanbulul este un oras fantastic, de fapt este o lume intreaga, greu pentru cineva sa inteleaga in cateva zile ce se intampla acolo (poate nici nu trebuie inteleasa, cred ca e suficient sa o acceptam si sa ne bucuram de acea lume de acolo). Eu m-am bucurat cat am putut de mult (chiar aveam nevoie de asa ceva dupa mai multe intamplari nu tocmai fericite prin care am trecut in ultimul timp) si am ramas cu niste amintiri placute. De la Marele Bazar pana la Palatul Topkapi, totul este fascinant.
In Marele Bazar, unul dintre cele mai mari centre comerciale acoperite din lume, gasesti tot ce vrei: bijuterii din aur si argint, tesaturi fine, lenjerii, cristaluri, haine din blana, din piele, incaltaminte. Pe stradutele din jurul bazarului sunt o multime de magazine care comercializeaza de la alimente pana la armament, pistoale, sabii, munitie de orice calibru. Multe magazine cu jucarii, papetarie, multe croitorii care iti fac orice costum doresti, intr-un timp scurt. Cat timp ne-am plimbat prin bazar si prin imprejurimile lui adica cateva ore bune, nu am vazut si nici nu am auzit pe cineva sa se vaite ca ia disparut ceva, ca i s-a furat ceva. Hotii, ca si cersetorii lipsesc cu desavarsire.
Palatul Topkapi, simbolul si centrul Imperiului Otoman, o legenda unde bogatia grandoarea si bunul gust se regasesc la tot pasul. Foarte mult aur, diamante - exista aici un diamant de 86 de carate, sabia lui Stefan cel Mare, tot aici se afla si locul unde a fost decapitat Brancoveanu impreuna cu cei patru fii ai sai.
In imediata apropiere a palatului se afla o alta minunatie a Istanbulului - Sfanta Sofia - prima catedrala a Patriarhiei Constantinopolului, apoi moschee, iar in prezent muzeu. Sfanta Sofia, o adevarata minune arhitectonica are interiorul decorat cu mozaice, fiind primul exemplu de arhitectura bizantina.
Sultanahmet, cea mai mare moschee din Istanbul fiind singura moschee cu sase minarete. Impresionanta prin marime este cunoscuta ca Moscheea Albastra datorita panourilor de faianta din interior, majoritatea de culoare bleu.
La cateva minute de mers pe jos se afla o alta minune - Basilica Cisterna. Construita pentru a alimenta cu apa palatul sultanului si locuintele din imprejurimile palatului, basilica reprezinta o alta atractie prin coloanele de marmura scufundate in apa prin care se zaresc pesti de toate dimensiunile.
Din Turnul Galata, aveti asigurata o priveliste panoramica minunata a orasului. In partea superioara a turnului, unde sunt un restaurant si o cafenea se poate ajunge cu unul dintre cele doua lifturi.
Podul Galata, cu atmosfera galagioasa a pescarilor, cu terasele unde se poate servi un sandvis cu peste si se poate savura celebra cafea turceasca, reprezinta un alt punct de atractie al Istanbulului.
Bazarul Egiptean este locul unde gasiti toate mirodeniile de pe suprafata pamantului, iar in imediata apropiere se afla Yeni Cami - Noua Moschee - o alta minunatie a Istanbulului.
Croaziera pe Bosfor, o alta atractie, am ajuns pana la Anadolu Kavagi, o micuta localitate de pe ale carei inaltimi puteti admira Marea Neagra si bineinteles stramtoarea Bosfor.
Mesele la restaurant sunt adevarate festinuri, cei drept cam costisitoare, dar pentru cateva zile merita, deci nu le ocoliti. Servirea si amabilitatea personalului sunt remarcabile, de la cel care te intampina in usa pana la seful restaurantului toti sunt numai un zambet. Am fost intr-una dintre seri la Orient House unde in afara cinei cu specific asiatic am urmarit si un show oriental exceptional.
Cam atat am reusit noi sa facem in cele cateva zile cat am stat in Istanbul, dar va asigur ca mai erau foarte multe lucruri de vazut.
Multe persoane, ca si mine de altfel pana sa ajung acolo, considera Turcia ca o tara slab dezvoltata si dezorganizata. Este total fals. In Istanbul cel putin, nimic nu mi-a lasat impresia ca ceva nu ar merge bine. Aici se fabrica foarte multe lucruri si se exporta prin marile firme din occident, de la parfumuri si confectii la autoturisme. Am plecat din Istanbul cu o parere total opusa celei cu care venisem. Va indemn sa nu ocoliti Istanbulul daca vi se iveste prilejul. Merita din plin. Voi reveni cu poze. Pana atunci va doresc numai bine.

marți, 26 octombrie 2010

E toamna....

Ca si ale celorlalte anotimpuri, culorile toamnei sunt fermecatoare. Nu puteti spune ca acest anotimp este mai putin colorat. Poate nu ati observat pana acum cat de atragatoare poate fi si toamna de aceea va voi prezenta cateva fotografii. Si bineinteles ca voi incepe cu preferata mea.