Raspuns

R = 4 tigari. Din cele 9 chistoace faci 3 tigari pe care le fumezi. Rezulta 3 chistoace, din care mai faci o tigara. Simplu, nu?

Nota: daca nu fumati, rugati pe cineva care fumeaza sa va ajute!

Lucru bizar

L-am auzit intr-una din serile trecute pe Presedintele Romaniei vorbind despre cat este de important ca Legea Educatiei sa intre in vigoare cat mai urgent. Bizar lucru sa vorbeasca despre importanta acestei legi un om care de-a lungul timpului i se adresa unei colege spunandu-i ca o trimite pe linia de centura, unei ziariste ii facea invitatia de a se urca pe masa sa se dezbrace, alteia ii spunea "tiganca imputita", iar despre un ziarist spunea ca este "gaozar".

A nins la munte. In sfarsit.

Am inteles ca a nins la munte. Cat pot sa ma bucur. Vreau sa fiu intr-un tren care sa ma duca spre munte, sa stiu ca in cateva ore pot sa schiez dupa care sa lenevesc intr-o cabana, cu o cana de ceai fierbinte sau, de ce nu, cu o cana de vin fiert in fata, sa pot sa privesc pe fereastra nebunia fulgilor de zapada si norii cum se aduna. Mi-e dor de schiurile mele, de tavalelile prin zapada care ma uda pana la piele, de telescaunul si de noptile geroase din Parang. Si jur ca voi ajunge iarasi acolo in iarna asta.

Dar pana atunci trebuie sa ma multumesc cu cafeluta de la ora 17. Savurata de aceasta data singur. Oricum dupa ora 17 nu prea mai e nimeni prin firma.

Nedumerire

De dimineata, in timp ce savuram binecuvantata cafeluta, vorbeam cu un coleg caruia i-am spus ca mi-am facut blog. A fost curios sa citeasca ce-am scris. La final, in timp ce se pregatea sa paraseasca incaperea in care ne aflam, a "decretat" cu un aer superior: hm, tu nu vezi ca nu ai nici macar un comentariu?

Si atunci m-am intrebat si eu: nu e suficient ca am cititori, de ce mi-as dori sa am si comentarii ? Va multumesc si va astept sa ma vizitati.

O zi de marti black & white

Credeam ca nu o sa mai am forta sa scriu ceva in legatura cu ziua ce tocmai s-a sfarsit, dar iata ca m-am inselat. Dimineata neagra. Am fost sunat si anuntat ca a incetat din viata un mare om, un om care pentru mine a fost ca un parinte. Profesorul de matematica din generala. Avea o varsta inaintata, forta fizica il parasise de mult timp, dar gandirea sclipitoare si-a pastrat-o pana in ultima clipa. Il vizitam saptamanal, ultima oara vineri seara, am vorbit putin despre ce se mai intampla prin lume, era slabit, se putea vedea asta fara prea mari eforturi. Ne-am despartit cu fagaduinta din partea mea ca ne vom revedea vinerea viitoare. Dumnezeu ne-a incurcat insa  planurile. N-am apucat sa-i multumesc indeajuns pentru tot ce a insemnat pentru mine. Va multumesc DOMNULE PROFESOR pentru faptul ca mi-ati acordat onoarea de a ma considera unul dintre prietenii dumnevoastra. Dumnezeu sa va ierte, Dumnezeu sa va odihneasca!

Spre seara am participat, pentru ca apucasem sa promit, dar va marturisesc ca nu mai aveam nici un chef, la ziua unui fost coleg de facultate cu care am ramas in relatii foarte bune. Totul a fost minunat si bineinteles ca am respectat ritualul stabilit odata cu sustinerea lucrarii de diploma: un pahar de Jack Daniel's cu gheata si un trabuc Dunhill, trabuc din care ne-am "ospatat" patru indivizi.  

Am ajuns acasa destul de tarziu, hotarat sa nu mai fac absolut nimic, sa ma culc, dar iata ca microbul nu m-a lasat. 

Era sa uit. Astazi am incercat sa reiau legatura cu o persoana pe care am cunoscut-o pe net si cu care nu am vorbit decat pe mess si la telefon, dar pe care am suparat-o atat de tare incat am reusit sa o determin sa nu mai vrea sa vorbeasca cu mine. Cred ca numai eu sunt in stare sa supar pe cineva in asemenea hal incat, fara sa ne cunoastem personal, sa nu mai vrea sa stea de vorba cu mine nici pe mess. Nu stiu daca va citi vreodata ce am scris eu acum, dar un lucru este cert pentru mine, in sensul ca vreau sa-i spun doar atat: TE ROG FRUMOS SA MA IERTI !

Nu stiu de-astea!

Am observat cum intr-o emisiune tv, care se vrea de divertisment, se face misto pe seama a doi indivizi saraci cu duhul. "Nu stiu, nu stiu de astea", se repeta in mod constant. I-am urmarit si eu pe youtube pe cei doi indivizi amarati si consider ca cel putin cel care raspunde "nu stiu", macar e sincer. Noi am uitat sa mai spunem "nu stiu". Cati dintre cei care sunt abordati pe strada de diversi reporteri au recunoscut : "nu stiu" ? Destul de putini. Ceilalti? Care mai de care sa-si dea cu parerea, sa raspunda, sa iasa in evidenta, nu care cumva sa para nestiutor. Se simt datori sa dea sfaturi, se agita, isi dau cu parerea, asta e talentul lor: vorba lunga. Bagatul in seama la romani a devenit sport national.

Lecturi. In noapte.

Aseara, de la concert, am preferat sa merg spre casa cu taxi-ul. Am observat dupa ce am urcat in taxi ca soferul citea o carte. Dupa ce mi-a raspuns la salut, a continuat pret de cateva clipe sa citeasca dupa care si-a asezat tacticos semnul de carte si m-a intrebat unde merg. Va marturisesc ca gestul sau de a ma face sa astept cateva clipe nu m-a deranjat absolut deloc, ba din contra chiar m-a bucurat faptul de a mai vedea pe cineva citind. Mi-e dor de acele vremuri cand ma prindea dimineata, pe scaun, la masa din bucatarie, citind. Vreau inapoi acele timpuri !

Si a fost concertul IRIS !

Dupa cum ma asteptam, "legendarii" au umplut si de acesta data pana la refuz Sala Palatului. Spectacol minunat, decor original reprezentand o inchisoare cu 12 porti. Toata lumea a cantat, toata lumea stia versurile, foarte multi tineri, dar si destui trecuti de 40 de ani, ca dealtfel la toate concertele trupei Iris. Multime de aplauze la piesa "Prizonieri in trecut", piesa care a reusit sa ridice tot publicul de pe scaune. Aplauze si tropaituri, asta a  fost modul prin care cei prezenti in sala au cerut bis-uri atunci cand, dupa aproximativ o ora si jumatate Cristi Minculescu anunta finalul concertului. A mai urmat o jumatate de ora de spectacol, dupa care totul a luat sfarsit nu inainte de a fi invitati peste o luna la spectacolul de Craciun. Cu siguranta voi fi acolo!

PS M-am bucurat ca si de aceasta data, prin acest album, cei de la Iris au ramas credinciosi rock-ului curat.

Intamplare in cafenea

Astazi dupa amiaza am fost impreuna cu un prieten vechi si bun la o mica plimbare. Nu ne mai vazusem de ceva vreme si chiar am avut multe sa ne povestim. Dupa ce am parcurs cativa kilometri am hotarat sa intram la o cafenea de cartier. Inauntru frumos, curat, din boxe se auzea incet, dar clar, o muzica placuta din anii ’70 – ’80. Dupa ce am fost serviti de o frumoasa si amabila domnisoara cu cate o cafeluta, am continuat sa dicutam in liniste despre micile noastre probleme. Dar cum ce este frumos se termina repede, tot asa s-a intamplat si cu noi. La o masa alaturata s-au asezat doua demoiselle si doi tipi care vorbeau de parca avusesera interzis pana atunci sa se manifeste verbal. In sfarsit, ne-am zis, asta e. Insa la un moment dat o conversatie dintre ei, conversatie pe care de altfel iti era imposibil sa nu o auzi, ne-a atras atentia.

« Cum, tu nu l-ai citit pe Coelho ? » - a intrebat una dintre tipe.

Nici nu mai conteaza ce a raspuns sau daca a raspuns cel caruia ii era adresata intrebarea. Ce vreau sa va spun este ca nu e prima data cand aud o asemenea intrebare. Mi-a fost adresata si mie de cateva ori. Am observat ca atunci cand apare o carte gen Harry Potter, Alchimistul, Codul lui Da Vinci etc. marea majoritate parca innebuneste sa o cumpere si, banuiesc eu, sa o si citeasca. E vorba de o pozitie « de cititor ». Si asta nu ca i-ar spune ceva scriitorul sau carte in sine, ci pentru ca asa da bine. Trebuie sa arati ca « ai cultura » si sa ai grija ca intrebari de genul celei de mai sus sa nu te ia pe nepregatite. Nu mai vorbesc acum despre faptul ca si forma verbului e folosita anapoda. « A citi pe » presupune dupa parerea mea a studia toate operele autorului respectiv, lucru despre care nu cred ca se pune problema in cazul mentionat.

 Din principiu nu-l citesc pe Coelho sau pe cei care sunt la « moda » acum. Cartile lor se vand la taraba ca shaorma si nu vreau sa ma « isterizez » cultural. De ce as citi Coelho, cand as putea sa citesc Goga ? Sau pe Toparceanu, Slavici ori Nichita Stanescu. Va rog sa nu ma considerati dintre cei care vreau sa arat ca apar cultura romaneasca, ca sunt vreun mare patriot. Nu. Eu am vrut sa va spun doar ca este declansata o nebunie cu cititul tuturor cartilor care apar la tarabe, carti cumparate de snobi cu fite, care de fapt nu dau doi bani pe cultura dar au pretentii de cultura si civilizatie.

No comment

IRIS si-atat!

Duminica seara, ora 8, Sala Palatului, astept cu nerabdare sa aud iarasi magicele cuvinte "Buna seara prieteni!"

Intamplare in cartierul meu

In apropierea blocului in care locuiesc exista un market care are o vanzatoarea tare ciudata (asa cel putin imi parea mie). Are o fata ceva de genul "toata lumea ma deranjeaza". Daca vorbesti incet se enerveaza ca nu spui clar ce vrei, desi tu depui toate eforturile pentru a fi cat mai clar atunci cand soliciti un produs. Ultima data cand am intrat, am cerut pentru o pisicuta care s-a aciuat pe la scara blocului, 100 de grame de salam si bineinteles ca mi-a aruncat o privire gen " amarat zgarcit ce esti". Si nu sunt nebun, am vazut-o comportandu-se in acelasi mod si cu alti clienti. Unii se mai enervau si incepeau sa tipe la ea, eu nesuportand discutiile in contradictoriu prefer sa o evit. Dar intr-una din zilele trecute am intalnit-o la una din farmaciile din cartier nimerindu-ma chiar in spatele ei. A cerut o reteta compensata, farmacista i-a explicat ca momentan nu se mai dau, iar femeia i-a raspuns pe un ton rastit " si eu ce fac, il las asa paralizat in casa, fara medicamente?". Atunci am inteles ca femeia avea pe cineva bolnav si de aici se tragea poate comportamentul sau. M-am bucurat in sinea mea ca nu i-am raspuns niciodata obraznic. M-am gandit atunci cat e de bine sa nu raspunzi niciodata unei enervari cu alta enervare. Vietile oamenilor sunt complexe, multi au probleme, sunt unii pe care suferinta ii intareste, ii innobileaza si ii face mai buni si mai intelegatori. Mai e si o alta categorie de oameni din care face parte si doamna vanzatoare care in urma unei intamplari mai putin fericita devine acra si razbunatoare.

Unul pe zi !

O femeie cauta o carte in bibloteca.
Sotul o intreaba:
- Ce cauti, draga?
- Stii unde-i cartea aia 'Cum sa traim pana la 140 de ani'?
- Da, tocmai am aruncat-o...
- De ce?
- Incepuse ma-ta s-o citeasca!

Atentie maxima !

Cand iarba pare mai verde de partea cealalta a gardului.....

adesea se intampla sa ajungi in pozitii dificile pentru a o gusta.....

iar cand iti dai seama ca ai ajuns intr-o situatie dificila, trebuie sa iti aduci aminte ca:

NU TOTI CEI CARE SE APROPIE DE TINE VIN PENTRU A TE AJUTA !

Pink Floyd

Pentru ca inca sunt destui care cred ca educatia se face doar cu bata, ca placerea de a invata a disparut, ca o relatie buna intre profesor si elev denota lipsa de fermitate din partea primului, ca elevul nu are voie sa-si depaseasca profesorul, iar daca o face trebuie batjocorit, va invit sa ascultati o melodie care vorbeste despre inflexibilitatea sistemului de invatamant - la englezi -, inflexibilitate de care cred ca noi vom mai avea parte mult timp.

Unul pe zi !

Rabinul unei mici localitati a murit si dupa un timp congregatia a hotarat ca vaduva trebuie sa se recasatoreasca. Avand in vedere ca localitatea era mica nu s-a gasit decat un candidat: macelarul. Nu prea entuziasmata, pentru ca se obisnuise sa traiasca cu un intelectual, vaduva accepta.
Dupa casatorie, vineri seara si dupa baia rituala, sotul ii spune fostei vaduve:
- Mama mi-a spus ca la inceputul Sabatului trebuie sa fac dragoste cu nevasta, inainte de a merge la sinagoga. Si au facut-o.
Revenind de la sinagoga sotul spune:
- Tata mi-a spus ca trebuie sa fac dragoste cu nevasta inainte de masa. Si au facut-o din nou.
Inainte de a se baga in pat pentru culcare sotul spune:
- Bunicul a spus ca trebuie sa faci dragoste in noaptea de Sabat. Si au mai facut-o o data.
A doua zi dimineata, la trezire sotul a spus:
- Matusa mi-a spus ca un evreu pios isi incepe ziua de Sabat facand dragoste. Si au facut-o inca o data.
Luni dimineata, fosta vaduva a rabinului se intalneste la piata cu o prietena care o intreaba:
- Cum iti merge cu noul sot, macelarul?
- Draga nu e chiar un intelectual, dar sa stii ca provine dintr-o familie foarte buna !....

Unul pe zi !

- O tipa buna urca in tramvai, 3-4 smecherasi in spate...
Se sfatuiesc ei acolo, si intr-un final pleaca unul spre ea:
- Domnisoara, uite 5 lei pentru minunata priveliste pe care ne-ai oferit-o.
- Tipa ia banii, ii pune in portofel si zice :
Stai, uite 2 lei rest... pentru handicapati am reducere!

Unul pe zi !

Un cuplu decide sa-si petreaca concediul pe o plaja din Caraibe la acelasi hotel unde si-a petrecut luna de miere in urma cu 20 de ani.
Datorita unor probleme de serviciu sotia n-a putut calatori cu sotul ei ramanand sa-l ajunga din urma cateva zile mai tarziu.
Cand sotul a ajuns acolo, s-a cazat la hotel si observa cu uimire ca in camera era un calculator conectat la internet; atunci sotul a decis sa-i scrie un e-mail sotiei sale, dar a gresit o litera din adresa si fara sa-si dea seama e-mailul a fost trimis la alta adresa. E-mailul ajunge din greseala la o vaduva care tocmai a venit de la inmormantarea sotului sau si citind mailul respectiv a lesinat instantaneu.
Baiatul vaduvei intrand in camera si-a gasit mama lesinata fara cunostinta langa calculator pe al carui ecran se putea citi:
" Draga mea sotie am ajuns bine. Probabil te va surprinde sa primesti vesti de la mine pe aceasta cale, dar acum au calculator aici si poti trimite mesaje persoanelor dragi. Doar ce-am ajuns si am verificat ca totul sa fie pregatit pentru venirea ta, vinerea viitoare. Abia astept sa te vad si sper ca aceasta calatorie sa fie la fel de linistita si relaxanta asa cum a fost a mea!

PS: Te rog nu-ti lua multe haine cu tine deoarece aici este o caldura infernala!"

Postul Craciunului

De astazi pentru toti credinciosii crestini a inceput Postul Craciunului. Durata sa ne aduce aminte de cele 40 de zile petrecute de Moise pe Muntele Sinai in asteptarea celor 10 porunci; insusi IIsus Hristos a postit timp de 40 de zile si de nopti in pustiu, inainte de a incepe propovaduirea Evangheliei.

E bine sa nu uitam ca aspectul principal al postului se refera la spiritul nostru. Postul nu reprezinta doar abtinerea de la mancare - atunci nu ajungem decat sa ne infometam. Trebuie sa ne abtinem de la vorbe, ganduri si fapte rele, sa avem un spirit curat, lipsit de ura si de furie. Acest lucru este posibil prin rugaciune. Sa ne aducem aminte ca rugaciunea reprezinta modalitatea noastra de a ne adresa Tatalui Ceresc, multumind pentru toate si abia apoi aratand nevoile noastre. Sa pomenim in rugaciune familia, mortii, pe prietenii nostri, dar si pe dusmanii nostri. Daca o facem cu gand curat putem spera ca postul isi atinge scopul.

Tot in aceasta perioada este bine sa ne spovedim si sa ne impartasim. Pentru spovedanie, una din cele sapte sfinte Taine ale bisericii, prin care Dumnezeu iarta si dezleaga pacatele noastre, mergem la duhovnicul nostru in fata caruia ne marturisim pacatele. Sfanta impartasanie o primim dupa spovedanie si dupa ce ne vom fi impacat cu toti cei cu care eram certati.

Acum putem astepta cu incredere si cu speranta sarbatoarea nasterii Mantuitorului nostru IIsus Hristos si deasemenea cadourile binemeritate si mult dorite de toti.

Unul pe zi !

3 prieteni aveau un obicei, ca mereu sa mearga la vanatoare in weekend. Intr-o vineri, sotia unuia dintre ei ii zice ca weekend-ul asta nu il lasa sa plece.
Acesta ca sa nu inceapa un scandal ramane. Ceilalti 2 pleaca la cabana. Cand ajung il vad pe al treilea deja acolo:
− Cum de esti aici? Cum ti-ai convins sotia sa te lase sa vii?
− Pai eram acasa, stateam in fotoliul meu, cand vine sotia la mine imbracata doar in lenjerie intima, ma ia de brat, ma duce in dormitor, acolo numai lumanari, petale pe pat, se pune in pat, imi zice sa o leg cu catuse de pat, o leg, si apoi imi zice sa fac ce vreau eu.
Deci, iata-ma aici.

Intrebari simple...

Daca ati avut astazi o zi tensionata va rog sa raspundeti la 2 întrebări simple:

1. Trebuie să ne luăm un caine? ...














sau...

2. Trebuie sa avem copii?
















E doar o glumă pentru a te face să realizezi că alegerea depinde

doar de tine şi că indiferent încotro viaţa ne îndreaptă paşii şi

indiferent cît de lung şi de dificil pare drumul nostru,

TREBUIE SĂ ŢINEM MINTE:

...că există întotdeauna o lumină la capătul tunelului...














Aşa e că zambeşti?? Ce bine!!!

Pentru că asta era şi ideea!!!

Aminteşte-ţi să mulţumeşti tuturor:

şi celor buni, şi celor răi...

p.s.: Pisicile sunt întotdeauna atât de DRAMATICE!!

Diverse imagini din Istanbul

Moscheea Albastra

Topkapi

Sfanta Sofia

Unul pe zi !

Trei cupluri nebotezate vroiau sa se crestineze si sa intre in randul oamenilor bisericii, asa ca s-au dus la un preot sa il intrebe ce sa faca. Preotul le-a spus ca mai intai trebuie sa incerce sa reziste fara sex doua saptamani si dupa aceea sa vina sa ii spuna cum s-au descurcat.

Primul cuplu era de pensionari, al doilea pe la 40 de ani si cel de-al treilea pe la 25. Se intorc dupa doua saptamani si preotul ii intreaba cum s-au descurcat. Pensionarii spun ca n-a fost nici o problema sa se abtina. Sunt primiti in randul bisericii.

Cei de 40 de ani spun ca a fost greu prima saptamana, dar dupa aia a fost floare la ureche. Sunt primiti si ei in randul bisericii.

Cand vine randul celor de 25 de ani, tipul spune:
- Ne-am abtinut cat ne-am abtinut, dar cand ea a scapat cutia de vopsea pe jos si s-a aplecat dupa ea, n-am mai putut sa ma abtin, am simtit ca trebuie neaparat sa fac sex cu ea acolo, in momentul ala, altfel explodez. Si atunci am facut sex...
- Imi pare rau, spune preotul, nu va putem primi in randul oamenilor bisericii.
- Asta e, zice tipul dezamagit. Oricum au zis ca nu ne mai primesc nici la Praktiker....

De ce la ei da si la noi nu ? De ce ?

Stateam si ma gandeam (mai fac si asa ceva din cand in cand) la cateva zile dupa intoarcerea de la Istanbul cum dracu' a fost posibil ca la ei sa se poata si la noi nu.

Cred ca ar fi posibil si la noi, dar nu ne-am saturat inca de oamenii incapabili, corupti si needucati care guverneaza acest stat. Nu ne-am saturat de politicienii imbecili, care nu vad decat propiul interes.

Am ajuns, cu largul nostru concurs cei drept, sa fim reprezentati de oameni precum Eba - "succesuri" si de Vanghelie - "gugle". Reprezentati de politicieni corupti care nu si-au vazut decat propiul inters si care au vandut pe "doi lei" tot ce se putea vinde.

Chiar a ajuns tara asta o tara doar de hoti, de curve si de parveniti ? Cred ca nu. Sunt sute de mii de tineri inteligenti care muncesc de dimineata pana seara, oameni educati, creativi, onesti si care stiu ce inseamna responsabilitatea. Cred ca la ei este speranta, la oamenii care nu au fost implicati politic, integrii, cu atitudine, experti in domeniul lor de activitate.

Ma intreb cum se simt atatia oameni inteligenti cand se stiu reprezentati la Bruxelles de Eba si Becali. Cum se simt cand trebuie sa se fereasca din calea unei masini cu girofar stiind ca in acea masina este un agramat sau o fufa blonda ajunsa ministru pentru calitati numai de ea stiute.

Mircea Badea anunta serile trecute ca va organiza impreuna cu Victor Ciutacu un miting in fata CNA - ului. Poate e momentul sa ne intalnim acolo cat mai multi, poate e momentul unui nou inceput. E bine sa urmarim cu atentie, dar nu si cu pasivitate, ce se va intampla zilele urmatoare. Pana atunci va doresc numai bine.

Impresii din Istanbul; sau o intreaga lume intr-un oras.

In urma cu cateva zile am primit cu oarece reticenta invitatia de a merge intr-o excursie la Istanbul. Ma gandeam, ce o sa faca unul ca mine acolo, intre atatia turci galagiosi, care din cate auzisem te asalteaza pe strada cu produsele lor contrafacute. In sfarsit, mi-am zis, pana la urma vad ceva ce nu mai vazusem. Si intradevar asa a si fost. Am plecat din Bucuresti cu masina la ora 7 si dupa un drum de 9 ore am ajuns la Istanbul. Nu va povestesc ce s-a intamplat pe drum (poate cu alta ocazie), dar la intrarea in Istanbul am crezut ca nu e adevarat ce mi se intampla. Nu se tine cont de semnele de circulatie decat la semafor, se trece de pe o banda pe alta in 90% din cazuri fara sa se semnalizeze, circulatia e infernala, va spun ca Bucurestiul pare un mic copil in comparatie cu giganticul Istanbul. Dar in afara de circulatie care este de-a dreptul naucitoare, in rest totul este la superlativ. Totul - oameni, parcuri, hoteluri, magazine, muzee, restaurante, totul oameni buni. Am ramas profund impresionat de abilitatea deosebita a turcilor, care sunt in stare sa faca orice - in limita bunului simt - sa-ti vanda marfa. Au un fel aparte de ati prezenta produsele lor, fara a deveni insa agasanti. Stiu sa se opreasca la momentul potrivit atunci cand vad ca intradevar nu vrei sa cumperi. Ceea ce am mai observat este faptul ca nu exista cersetori. Nu exista acele minoritati plecate de pe plaiurile noastre in mai toate capitalele si orasele importante ale Europei. Nu vine nimeni sa-ti zica " da-mi si mie zece lei ca mor de foame " - si stiti bine la ce ma refer. Va voi povesti in continuare cate ceva, pentru ca e greu de relatat ceea ce am vazut acolo. Istanbulul este un oras fantastic, de fapt este o lume intreaga, greu pentru cineva sa inteleaga in cateva zile ce se intampla acolo (poate nici nu trebuie inteleasa, cred ca e suficient sa o acceptam si sa ne bucuram de acea lume de acolo). Eu m-am bucurat cat am putut de mult (chiar aveam nevoie de asa ceva dupa mai multe intamplari nu tocmai fericite prin care am trecut in ultimul timp) si am ramas cu niste amintiri placute. De la Marele Bazar pana la Palatul Topkapi, totul este fascinant.
In Marele Bazar, unul dintre cele mai mari centre comerciale acoperite din lume, gasesti tot ce vrei: bijuterii din aur si argint, tesaturi fine, lenjerii, cristaluri, haine din blana, din piele, incaltaminte. Pe stradutele din jurul bazarului sunt o multime de magazine care comercializeaza de la alimente pana la armament, pistoale, sabii, munitie de orice calibru. Multe magazine cu jucarii, papetarie, multe croitorii care iti fac orice costum doresti, intr-un timp scurt. Cat timp ne-am plimbat prin bazar si prin imprejurimile lui adica cateva ore bune, nu am vazut si nici nu am auzit pe cineva sa se vaite ca ia disparut ceva, ca i s-a furat ceva. Hotii, ca si cersetorii lipsesc cu desavarsire.
Palatul Topkapi, simbolul si centrul Imperiului Otoman, o legenda unde bogatia grandoarea si bunul gust se regasesc la tot pasul. Foarte mult aur, diamante - exista aici un diamant de 86 de carate, sabia lui Stefan cel Mare, tot aici se afla si locul unde a fost decapitat Brancoveanu impreuna cu cei patru fii ai sai.
In imediata apropiere a palatului se afla o alta minunatie a Istanbulului - Sfanta Sofia - prima catedrala a Patriarhiei Constantinopolului, apoi moschee, iar in prezent muzeu. Sfanta Sofia, o adevarata minune arhitectonica are interiorul decorat cu mozaice, fiind primul exemplu de arhitectura bizantina.
Sultanahmet, cea mai mare moschee din Istanbul fiind singura moschee cu sase minarete. Impresionanta prin marime este cunoscuta ca Moscheea Albastra datorita panourilor de faianta din interior, majoritatea de culoare bleu.
La cateva minute de mers pe jos se afla o alta minune - Basilica Cisterna. Construita pentru a alimenta cu apa palatul sultanului si locuintele din imprejurimile palatului, basilica reprezinta o alta atractie prin coloanele de marmura scufundate in apa prin care se zaresc pesti de toate dimensiunile.
Din Turnul Galata, aveti asigurata o priveliste panoramica minunata a orasului. In partea superioara a turnului, unde sunt un restaurant si o cafenea se poate ajunge cu unul dintre cele doua lifturi.
Podul Galata, cu atmosfera galagioasa a pescarilor, cu terasele unde se poate servi un sandvis cu peste si se poate savura celebra cafea turceasca, reprezinta un alt punct de atractie al Istanbulului.
Bazarul Egiptean este locul unde gasiti toate mirodeniile de pe suprafata pamantului, iar in imediata apropiere se afla Yeni Cami - Noua Moschee - o alta minunatie a Istanbulului.
Croaziera pe Bosfor, o alta atractie, am ajuns pana la Anadolu Kavagi, o micuta localitate de pe ale carei inaltimi puteti admira Marea Neagra si bineinteles stramtoarea Bosfor.
Mesele la restaurant sunt adevarate festinuri, cei drept cam costisitoare, dar pentru cateva zile merita, deci nu le ocoliti. Servirea si amabilitatea personalului sunt remarcabile, de la cel care te intampina in usa pana la seful restaurantului toti sunt numai un zambet. Am fost intr-una dintre seri la Orient House unde in afara cinei cu specific asiatic am urmarit si un show oriental exceptional.
Cam atat am reusit noi sa facem in cele cateva zile cat am stat in Istanbul, dar va asigur ca mai erau foarte multe lucruri de vazut.
Multe persoane, ca si mine de altfel pana sa ajung acolo, considera Turcia ca o tara slab dezvoltata si dezorganizata. Este total fals. In Istanbul cel putin, nimic nu mi-a lasat impresia ca ceva nu ar merge bine. Aici se fabrica foarte multe lucruri si se exporta prin marile firme din occident, de la parfumuri si confectii la autoturisme. Am plecat din Istanbul cu o parere total opusa celei cu care venisem. Va indemn sa nu ocoliti Istanbulul daca vi se iveste prilejul. Merita din plin. Voi reveni cu poze. Pana atunci va doresc numai bine.