Plouă fără încetare. Cerul varsă lacrimi, pesemne că l-a supărat ceva. Și totuși mie mi-a fost bine.
Chiar foarte bine. Am reușit să-mi pastrez toată ziua zâmbetul cu care m-am trezit. Am fost vioi și plin de energie. Am privit cerul întunecat. Dincolo de nori am zărit soarele. Cu puterea minții și a voinței. Dintr-o dată a apărut curcubeul strălucitor, măreț. Și mi-am amintit de clipele în care mi se citeau povești. Da, totul în mintea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu