Dacă totul ar avea un preț, cred că o mare parte din bani i-aș da pe timp. Dar oricâți bani am avea, acesta nu poate fi cumpărat. Alergăm după el fără să-l prindem, iar când avem parte de el nu știm cum să-l folosim.
În cazul meu timpul trece rapid. Și am atâtea de făcut. Niciodata nu-mi ajunge. De ce?
Câteodată mă uit în urmă, uneori cu drag, uneori cu durere și-mi spun cât de departe e acel timp și cât de repede am trecut de el. Și aș vrea să-l aduc în prezent, să mă mai bucur odată așa cum m-am bucurat atunci. Dar nu se poate. Îmi rămâne doar bucuria că timpul mi-a dăruit amintirile pe care nimeni nu mi le poate lua, nici măcar trecerea lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu