Alegeri

Mă înfurie oamenii care-ți înșeală încrederea, care te decepționează. Nu vreau să-i accept în viața mea. Să detaliez:

Vorbeam astăzi cu o amică și îi spuneam, printre altele, că mă bate gândul să fac un master în probleme de resurse umane. Ce-ți mai trebuie?, veni răspunsul, o să ai 28 de ani când o să termini, mai bine te gândești să te însori. Am crezut că nu aud bine, m-am enervat destul de rău, m-am abținut, numai eu știu cum, de la comentarii, am bălmăjit ceva și am lăsat-o în plata Domnului.

De unde d'le, această gândire cretină? Că trebuie să te însori, că trebuie să faci copii, că trebuie să urmezi un plan riguros: liceu, facultate, însurat, nepoți părinților și gata, salutare, ăsta ți-a fost țelul: un pom sădit, un puț săpat, un copil. Bye, bye și drum bun pe lumea cealaltă. Ce vise? ce dorințe? ce aspirații? ce provocări?
După ce m-am înfuriat, l-am sunat pe tata:

Tată, ia ascultă și tu ce mi-a spus X, că o să am 28 de ani când o să termin masterul și că n-ar fi mai bine să mă însor, de exemplu.

Așa a spus?

Da!

Și n-a spus să te măriți cumva cu ea?

Îți arde să faci haz de necaz cu mine?

Eu şi mama ta, nu ţi-am interzis niciodată să faci ceva. Și ai făcut destule, și bune și rele, noi am avut încredere în tine întotdeauna. Vrei să urci pe Himalaya, urcă. Vrei să pilotezi avioane, fă-o. Fă tot ce-ți dorești tu în viață. O să te și însori, dacă o să mai vrei. Dacă n-o să mai vrei tu, o să te ia vreuna cu forța și tot o să te însori, n-am nici-o grijă.

Ăsta e tata, întotdeauna a știut să mă liniștească.

Indiferent care îți este vârsta, dacă ai un vis, urmează-l. Indiferent care ar fi acesta, nimeni și nimic nu trebuie să te oprească. Nu am încredere în oamenii care te țin în loc, din cine știe ce motive. Pentru că oamenii, dacă te iubesc și au încredere în tine, trebuie să te încurajeze și să te susțină.
Tot aud cum se spune că viața a fost bună cu unul ori cu altul și au avut noroc. Lumea ar trebuie să știe că, în zilele noastre, nu mai cad perele mălăiețe în gura lui Nătăfleață. Numai eu și Cel de sus știm cât muncesc de dimineață până seara, numai noi știm câte persoane nesimțite am întâlnit. Dar mi-am regăsit puterea de fiecare dată. Am ieșit noapte la plimbare, după 12 ore de muncă fără să mai simt oboseala, am citi cu ochii plini de somn, am scris pe blog, pentru că mi-am promis că o să o fac, chiar dacă n-o să am timp, am mers înainte.

Numai tu îţi spui ce poţi sau nu poţi să faci, numai tu să alegi ce e mai bine pentru tine, chiar dacă uneori e greşit. Nimeni, niciodată, nu are dreptul să-ți ia posibilitatea de a alege. În urmă cu ceva timp aș fi spus că alegerile mele nu ar trebui să rănească alte persoane. Acum cred că e mai bine să-i răneşti pe alţii pe termen scurt, decât să te răneşti pe tine pe termen lung.

Poate am devenit egoist, dar, cum ar spune cineva drag, asta e!