sâmbătă, 30 iulie 2011

Pendulare

Există unele clipe în care ne dilatăm. Corpul ne este și piedică și hotar. Este senzatia de covârșire, când tot ceea ce simțim devine așa de mare, impunător și frumos încât ne copleșește toată ființa. Zburăm, înflorim, radiem zâmbet și căldură. Sunt acele clipe în care ne topim de fericire.
Exista însă, alte momente când am vrea să ne chircim. Sângerăm, ne strângem în noi, umblăm cu ochii și cu sufletul închise, ne înecăm în suferință.
Existența noastră este o cursă năucă între cele două aspecte extreme. Poate cele mai intense stări pe care le trăim.
E bine totuși să nu uităm că ambele sunt vremelnice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu