M-am trezit dimineața și am observat o picătură de gând care mă aștepta.
Mi s-a mai întâmplat asta și zilele trecute, atunci când gândul a apărut sub forma unei picături rămase pe buze după ce am terminat de băut visul. Astăzi a apărut sub forma unei lacrimi în colțul ochiului, lacrimă pe care am șters-o cu podul palmei.
Mă așteaptă o nouă zi fără să-mi dau seama dacă și eu o aștept. Zilele acestea m-am simțit ca un măr, un măr din care singurătatea mușcă cu plăcere, pănă rămâne doar cotorul. Și ce dacă?, îmi zic, în cotor sunt semințe, iar din semnițe va ieși un nou măr. Care la rându-i va face mere și-ntr-unul dintre ele voi găsi însemnarea de mâine dimineață, însemnare neștiută în acest moment.
Ascult un cântec cu aceeași plăcere cu care aș merge prin centrul vechi, într-o zi de toamnă, într-o pustie dimineață a unui zile de duminică ce greu se naște.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu