De ce căutăm dragostea?

Chiar, de ce? Eu cred că dragostea ține de rațional, nu poți să te arunci cu capul înainte fără să știi cât e prăpastia de mare.

Cred că ne putem controla sentimentele, să le dăm amploare ori să le diminuăm. Suntem cu cineva prea devreme ori prea târziu. Cu altcineva suntem din dorința de a nu fi singuri, doar că, uneori, ne simțim singuri și atunci când suntem alături de cealaltă jumătate. Întâmplările din viața noastră ne asigură întâlniri cu oameni noi pe care îi percepem după nevoile noastre. La început ne îndrăgostim de aparențe. După care încercăm să dăm nuanțe acestor lucruri, să le dăm importanță. Eu unul nu pot fi cu cineva doar pentru că acea cineva mă iubește, așa după cum nici nu pot sta cu cineva doar pentru că o iubesc. Nu cred că mă puteți contrazice. Sau puteți? Dacă da, vă rog să o faceți.

Omul s-a obișnuit cu suferința în dragoste, unora chiar le face plăcere. Însă, eu cred că ne prefacem. O relație are început și sfârșit. Atâta timp cât lucrurile nu merg, se înțelege că nu ne dorim o asemenea relație. Merită să zâmbim zilnic, să trăim fiecare clipă din viața noastră. Dacă astăzi relația ta de dragoste s-a terminat, nu trebuie să suferi, privește și mergi înainte pentru că ai atâtea de împărțit. De ce să plângi, să suferi când știi sigur că, într-o zi, te vei plimba cu altcineva de mână și îi vei spune te iubesc.

Toți avem nevoie de cineva, toți am pierdut pe cineva, și sigur toți avem pe un cineva doar pentru noi.

Și mai cred că dragostea nu trebuie căutată pentru a găsi persoana perfectă, ci pentru a învăța să vedem perfecțiunea într-o persoană simplă.