duminică, 15 ianuarie 2012

De ce, astăzi, am să ies în stradă

Pentru că m-a surprins, în mod plăcut, ieșirea din amorțeală a semenilor mei.
Și asta fără ca guvernul să mai vrea să taie ori să nenorocească ceva. Nu, oamenii au ieșit în stradă pentru că un om absolut de admirat a fost batjocorit. Rareori ni se întâmplă să ne transformăm profesioniștii în eroi. Pentru mine, doctorul Arafat este un erou, este excepția care dă planurile peste cap. Nici nu mai contează dacă, careva dintre cei care protestează, a citit sau nu proiectul legii sănătății. Și spun asta dintr-un simplu motiv: atâta timp cât un om ca Arafat spune că nu e în regulă, noi, nespecialiștii trebuie să-l credem. Aici a greșit Băsescu, a crezut că se mai poate prezenta în rol de salvator al țării în fața omului care a inventat salvarea României.
Și mai e ceva, dacă acest om, Arafat, a fost gonit de la sănătate, mă gândesc, oare ce urmează? Nu cumva urmează să-l gonească pe Aurel Vlaicu de la transporturi și pe Spiru Haret de la educație. După care să-i arate cu degetu' - pe unul că a furat piese și pe celălalt că a furat din cornul și laptele copiilor. Apoi să-și instaleze neamurile în locul lor. Să ne ferească Dumnezeu!
Și îmi vin în minte, acum, versurile finale ale uneia dintre capodoperele noastre naționale, Scrisoarea a III - a, scrise parcă astăzi:

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi arătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu