Anumiţi

-...întruna lumea îmi impută unele lucruri...

- dă-i încolo de oameni!

- îi dau, dar cum putem fără ei?
- nu fără ei, doar cu anumiţi!

Există unele zile în care reuşesc să înţeleg diferenţa dintre prieteni şi restul...Şi cu fiecare dintre aceste zile, îi iubesc din ce în ce mai mult pe cei dragi. Ei sunt cei împreună cu care am depăşit un anumit prag, nu ştiu să vă spun care este acesta, poate e faptul că nu ne mai ciondănim din nimicuri ori poate că ne îngăduim mai multe ori poate că e doar faptul că pot fi obosit, nervos şi ei mă înţeleg.

E bine că simt diferenţa asta, aşa îmi dau seama cât valorează ceea ce am. Împreună am construit un fel de cetate în care, atunci când ne întâlnim, intrăm şi vorbim, râdem, plângem. Ei îmi ştiu defectele şi calităţile, sunt oamenii cu care nu trebuie să fiu oficial, oameni care nu se sfiiesc să ma îmbrăţişeze cu drag atunci când ne vedem. Sunt prietenii mei.