Dl. ştie tot

Am fost întrebat, cu ceva vreme în urma, de o persoană care căuta cu tot dinadinsul să mă pună în încurcătură, dacă ştiu care este deosebirea dintre o ecuaţie şi o funcţie.
Culmea este că cea care mă întrebase, o pot spune hotărât, nu prea ştia matematică. I-am răspuns fără să clipesc: în timp ce o ecuaţie este intrinsecă, o funcţie este transcendentă. Şi am continuat: ecuaţia te duce într-un punct, ca atunci când, după ce ai făcut o greşeală, nu mai poţi scăpa de ea. Ori un număr de greşeli care, odate dezvăluite, nu mai poţi scăpa de ele.
Funcţia este ca o amintire. Acum bei o cafea şi dintr-o dată îţi aduci aminte de o altă zi, altă cafea, dar acelaşi gust, lângă o fată frumoasă care făcea ca acea zi să fie frumoasă. Şi aducându-ţi aminte, deşi fata nu este, deşi nici afară nu e la fel de frumos ca atunci, zâmbeşti totuşi, pentru amintirea care, ca o funcţie, te-a dus în acea zi şi te-a adus înapoi cu mireasma acelei zile.
Nu sunt sigur dacă a înţeles ceva, de fapt nici nu mă interesa acest lucru, dar, după expunerea mea, a concluzionat: tu eşti domnul ştie tot!
Mi-am adus aminte de această întâmplare în timp ce ascultam melodia de mai jos şi mi-am dat seama, ascultând versurile, că sunt destule pe care nu le ştiu.