Delirul de vineri seară

Stările de neliniște, stările depresive cred că au întotdeauna o bază materială. Sau mai bine zis o lipsă materială.

Nu mi s-a întâmplat să văd pe cineva care are mulți bani și să fie trist din cauza asta. Când ai bani privești cu tristețe, cu nostalgie, eventual, vremea când îți lipseau banii. Iar dacă ești sigur că nu mai ai cum să te întorci la acele vremuri, îți permiți chiar să și spui că regreți acele vremuri.
Dar să revin la ceea ce vroiam să spun inițial: atunci când nu ai bani, lumea începe să capete nuanțe de gri. Realizezi că lucrurile sunt trecătoare. Chiar începi să simți cu tot sufletul tău că atunci când ai avea bani, dar nu ai avea sănătate e un lucru rău. Nu-ți dai seama că spui asta pentru că tu te simți sănătos și nu ai destui bani.
Și atunci mă întreb: dacă lipsa unui lucru ne face mai limpezi, mai inteligenți, mai spirituali, atunci de ce toată educația noastră se bazează pe acumulare. De ce ne mint părinții și ne spun că e bine să înveți, să știi cât mai multe, pentru că așa îți va fi mai bine?
Mă opresc, privesc tastatura, privesc apoi monitorul și-mi mai pun o întrebare: dacă nu eram oare într-un moment de cumpănă, mi-aș mai fi pus aceste probleme?