Da, dacă ne uităm în calendar. Dar dacă ne aruncăm privirea pe fereastră e septembrie. Nu mă mai mir. Nici vremea nu mai e normală. M-aș mira dacă aș începe să văd ceva normal.
Îmi amintesc de un fost profesor din liceu care ne spunea că atunci când ai un adversar care lovește sub centura, nu trebuie să te întrebi de ce nu respectă regulile, ci trebuie să ripostezi. Riposta poate fi și retragerea, plecarea.
Dar eu nu vreau să plec. Și atunci? Atunci rămân și suport? Ideea ar fi că ar trebui să fac un salt. Să modific abordarea. Atunci când, logic, totul merge anapoda, o soluție ar fi să apelez la ilogic. Ca acum, când ascult o melodie a lui Harry Nilsson. Nu mă ajută să-mi rezolv problemele, dar cel puțin mă face să mă simt bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu