Plec de la următoarea idee: lipsa defectelor nu reprezintă o calitate.
Și asta reușești să o afli relativ repede, după ce te hotărăști să nu mai accepți oameni cu defecte uitând astfel să mai cauți calități. Ați observat pe site-urile de socializare prezentări de genul: nu beau, nu fumez, nu sunt afemeiat sau caut femeie/bărbat fără vicii. Anunțuri terminate cu întâlniri dezastruoase. Până la urmă e logic. Eventuala lipsă a acelor defecte nu transformă pe nimeni în ceea ce vrem noi.
În ceea ce mă privește, prefer să mă fac că nu văd anumite defecte atunci când descopăr calități, chiar dacă mai puține, dar care merită apreciate, decât să fiu de acord cu lipsa unor calități numai așa de dragul lipsei unor defecte. Sau altfel spus, îmi este mai ușor să construiesc din ceva, cu îngăduință și iertare, decât din lipsuri.
Și asta reușești să o afli relativ repede, după ce te hotărăști să nu mai accepți oameni cu defecte uitând astfel să mai cauți calități. Ați observat pe site-urile de socializare prezentări de genul: nu beau, nu fumez, nu sunt afemeiat sau caut femeie/bărbat fără vicii. Anunțuri terminate cu întâlniri dezastruoase. Până la urmă e logic. Eventuala lipsă a acelor defecte nu transformă pe nimeni în ceea ce vrem noi.
În ceea ce mă privește, prefer să mă fac că nu văd anumite defecte atunci când descopăr calități, chiar dacă mai puține, dar care merită apreciate, decât să fiu de acord cu lipsa unor calități numai așa de dragul lipsei unor defecte. Sau altfel spus, îmi este mai ușor să construiesc din ceva, cu îngăduință și iertare, decât din lipsuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu