...departe de lume, în casă. Stau. Pe net, pe gânduri, pe scaun.
Aștept și mă gândesc că liniștea asta, liniștea gândurilor din aceste zile va fi ceva după care voi jindui peste câteva săptămâni.
Îmi imaginez că sunt pe o bancă, iar lângă mine un prieten. În fața noastră se află aleea. Dincolo de alee se află lacul. Vântul adie și simt că timpul a stat.
Te ajut cu ceva? întreabă prietenul.
Așa arăt, a om care are nevoie de ajutor? răspund.
Da, îmi spune el.
În timp ce rămânem tăcuți pentru o vreme, niște pescăruși trec pe deasupra lacului.
Știi..., încearcă prietenul un dialog.
Nu vreau să mai știu nimic, răspund un pic nervos.
Prietenul desface o bere și îmi întinde sticla. Îl refuz pentru că îmi doresc să rămân cu mintea clară.
Seara se lasă peste oraș și simt o ușoară oboseală. O fi astenie de primăvară?
Astenie de vară, de toamnă, de iarnă oare există? Știți voi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu