Un altfel de: "vine lupul!"

Cred că majoritatea dintre voi cunoaște povestea clasică cu ciobanul mincinos care speria sătenii cu strigătul: vine lupul! După cum spune titlul postării, o să încerc un altfel de vine lupul!

Să zicem că acela care striga mereu că vine lupul era un copil care obișnuia să vadă multe. Poate că într-o altă vreme ar fi fost un profesor corect și nesimpatizat de elevi. Ori într-o altă vreme, de dictatură, ar fi fost un dizident pentru care ar fi luptat toată lumea. În sfârșit, copilul nostru a avut ghinionul să trăiască într-o poveste pe atât de educativă încât din ea nu a rămas decât o frază.

Având în vedere faptul că povestea avea caracter educativ, atunci presupunem că ciobanul nostru era corect. Aș putea zice chiar foarte corect. Astfel, când a văzut lupul venind, a strigat, vine lupul! Lupul, auzind strigătul ciobanului, a rupt-o la fugă, astfel că în momentul în care au apărut sătenii, normal, nu se mai zărea nici picior de lup. Chiar dacă sătenii l-au certat, ba chiar l-au și înjurat pe bietul cioban, acesta era mulțumit că salvase oile.

A doua oară, când a apărut lupul, ciobanul a vrut să strige din nou, dar lupul uitându-se la el i-a spus (nu vă mirați că lupul vorbește, doar suntem într-o poveste):

Degeaba încerci să strigi. Nu o să apară nimeni pentru că o să creadă că îi păcălești.

Pentru a salva oile trebuie să strig! răspunse ciobanul privind curajos în ochii lupului.

Chiar nu vrei să înțelegi? Pe lângă faptul că nu vei salva oile vei sfârși prin a fi mâncat și tu, zise lupul.

Am să strig chiar de mă vei mânca. În felul ăsta sătenii mă vor crede, a răspuns ciobanul sigur pe el.

Copil mai ești; și cât de puțin cunoști oamenii! spuse lupul oftând. Nu o să te înțeleagă nimeni și, mai mult de atât, o să facă și o poveste despre tine. O să spună acolo, vedeți, cine a încercat să ne păcălească, a sfârșit mâncat de lup. Acum, înainte de a te mânca, am să-ți mai zic un lucru pe care îl știe orice lup bătrân: șansele tale de a fi crezut sunt nule pentru că sătenii nu discern între minciună și adevăr, ci între ceea ce vor să creadă și ceea ce pot crede.

Înainte de a fi înghițit de lup, ciobanul mai apucă să simtă blana acestuia ca o mângâiere pe obraz.